Ziua buna domnilor,
Am revenit on-line, am citit cu placere comentariile si va multumesc pentru incredere.
Mi-au iesit albinele tinere la toti 3 stupii, e o mare agitatie in zona, cara de zor polen de la vecina care n-a cosit pasunea plina de flori. Intre timp am luat in arenda un teren de vreo 3000mp (adiacent curtii mele), l-am arat, discuit si semanat cu facelia (stiu ca-i cam tarziu dar ploaia ajuta mult si sper sa le dau de lucru taman in august ca sa fiu sigura ca vor avea o iarna linistita).
Nea Ion, omu' cu tractorul, a ramas interzis cand a vazut stupii pe care i-a citit din prima ca fiind "un fel de buduroi modern" si aproape ca a scapat o lacrima amintindu-si de propriile albine... cred c-o sa scurme toata iarna in buturugile pe care o sa i le procuram cu mare entuziasm
Am facut si un suport pentru stupi caci oricat de minunato-rustic aratau pe sol si oricat as fi mermelit in mintea mea avantajele microclimatului oferit de apropierea pamantului se stropeau infiorator de la ploaie iar o zapada de 15 cm ar fi astupat urdinisele (poze maine ca n-am mai avut timp aseara).
Am initiat un "program" de acomodare reciproca, petrecem cat mai mult timp printre albinute urmarindu-le zborul si activitatile de pe langa stup. Le lasam sa ne survoleze/ cerceteze, mai bagam cate un ochi la urdinis, mai impingem delicat cate una cu degetul in speranta ca vor ajunge sa ne ignore suficient cat sa putem umbla la stupi fara prea mult tambalau. Stau si ma gandesc ca daca cineva m-ar scoate din casa cu fum, sub amenintarea unui incendiu nu i-as fi prea recunoscatoare chiar daca ulterior as constata c-a fost alarma falsa. Stiu, stiu, comparatia e fortata... totusi... debandada pe care-ar crea-o afumatul ma face sa ma gandesc la alternative mai pasnice (iaca ma pregatesc sa descopar apa calda).
Am cumparat un DVD cu 57 de carti de apicultura, toate dinainte de primul razboi mondial, in engleza si franceza, nu voi putea posta aici din pricina drepturilor de autor insa daca se afla doritori prin preajma ograzii mele... n-au decat sa strige la gard si vor fi serviti.
cam atat pe ziua de azi,
Ioana