Auzi:electronii nu trebuie "vazuti" ca niste mici particule care se rotesc in jurul nucleului... asemenea planetelor care se rotesc in jurul soarelui.
electronul incepe sa existe ca particula doar atunci cand este masurata pozitia lui, altfel el este sun forma de unda (ca un nor pe orbitalul sau).
O consecință a principiului incertitudinii a fost faptul că electronul nu mai putea fi considerat ca având o poziție exactă pe orbitalul său. Mai degrabă electronul trebuia descris de către toate punctele în care acesta ar fi putut să existe. Calcularea punctelor localizărilor probabile pentru electron aflat pe o orbită cunoscută creează imaginea unui nor de puncte sub formă sferică pentru orbitalele unui atom, de fapt a unor sfere așezate concentric în jurul nucleului. Mecanica cuantică înlătură noţiunile „clasice” de poziţie şi moment absolut înlocuindu-le pe acestea cu noţiuni ce nu au nici o analogie în viaţa reală.
Aceasta a condus la următoarea aserțiune a lui Heisenberg: dacă nu s-a efectuat nici o măsurătoare a electronului atunci el nu poate fi descris ca fiind situat într-o anume locație ci în întreg norul simultan. Cu alte cuvinte, mecanica cuantică nu poate oferi rezultate exacte, ci numai probabilitatea ca o particulă să se afle într-o anumită stare cuantică. Heisenberg a mers mai departe și a spus că o particulă aflată în mișcare începe să existe doar odată cu observarea ei. Oricât de stranie și ne-intuitivă pare această aserțiune, mecanica cuantică ne spune totuși care este locația orbitalului electronului, norul său de probabilități. Heisenberg vorbea despre particula însăși și nu despre orbitalul său care are o distribuție de probabilitate cunoscută.
Când un electron este parte a unui atom, locurile de unde poate dispărea şi cele în care poate reapărea sunt doar anumite zone din jurul nucleului. Şi asta creează aparenţa unui "înveliş", aşa-zisul orbital electronic. Particulele elementare pot exista, de asemeni, în mai mult de o locaţie în acelaşi timp, cu condiţia ca timpul să fie extrem de scurt. Un electron poate călători dintr-un loc în altul parcurgând toate drumurile posibile simultan. Şi, încă mai şocant, aceste particule pot apărea din nimic, pentru a exista pentru un timp foarte scurt şi a dispărea, la fel, în neant. Oamenii de ştiinţă le-au numit particule virtuale.
Deşi virtuale, ele generează efecte "foarte" reale. Toate aceste manifestări uimitoare fac ca descrierea particulelor subatomice să fie extrem de dificilă şi inexactă, dar existenţa însăşi este inexactă la această scară cuantică. Se pune deseori întrebarea: ce oscilează, care este proprietatea variabilă atunci când ne referim la o particulă ca fiind o undă? Şi după foarte multe încercări de a oferi un răspuns, s-a ajuns la concluzia că existenţa însăşi este cea are o natură ondulatorie. Particula "oscilează" parcă continuu între două lumi, apărând şi dispărând, iar acele locuri în care valorile undei asociate sunt maxime sunt cele unde particula se materializează de cele mai multe ori, în timp ce locaţiile unde valorile undei asociate sunt minime sunt cele pe care particula le evită. Unda este o veritabilă hartă a existenţei particulei şi, pe măsură ce unda se modifică, particula se schimbă la rândul ei.
de ce se rotesc planetele in jurul soarelui?
Albert Einstein a oferit răspunsul la aceasta intrebare prin teoria generală a relativităţii care explică proprietăţile spaţiului şi timpului în Univers. Spaţiu-timpul este neted şi plat (întocmai ca suprafaţa unei mese) atâta timp cât nu se află în el obiecte cu masă. Prezenţa masei curbează spaţiu-timpul întocmai cum se curbează suprafaţa elastică a unei trambuline rotunde de joacă pentru copii atunci când un copil sare pe ea, presând-o cu toată masa corpului său. Astfel, masa soarelui creează o pantă în spaţiu-timpul din jurul său (în care se află şi planetele), iar masa panetelor creează la rândul lor cate o mică pantă în spaţiu-timpul din jurul lor, apărând astfel mici curburi în acelaşi spaţiu-timp, iar aceaste curburi (sunt cauza care) împiedică planetele aflate în mişcare să cadă pe soare.
Este întocmai ca la o ruletă din cazino. Bilei i se imprimă iniţial o viteză pentru a se putea roti pe marginea ruletei în spaţiul curbat al acesteia către centru. Bila reprezinta o planeta care se misca pe orbita in jurul soarelui, ca carui masa a curbat spatiu-timpul din jurul sau. ""
Explicatia lui Einstein pt starea de echilibru in care se gasesc planetele in relatie cu soarele...
Concluzia mea...Einstein +Haramein=
""