Pictore, eu știu că tu iubești sound-track-uri si cover-uri. Așa-s și io cu live-urile... Meteahnă, fixație, găsiți voi sinonimul. Am tot căutat unul mai bun, dar n-am găsit. Acum, ignorați și voi subtitrarea aia care vă distrage atenția de la ce-i bun...
LUPU' ALBINELOR scrie:Ei bine, acum, recitind o parte dintre ele, sunt curios care care ar fi perceptia...
Multe nu mai sunt ca acum nouă ani sau înainte de ei. Îmi amintesc că mă distrau la început dar după multă vreme am simţit doar tristeţe citindu-le. Nu mai erau pamflete, erau reportaje din viaţa reală. A fost o armă de succes în vremea în care subiecţii erau puţini şi oamenii aveau alte aspiraţii dar situaţia s-a schimbat. Acum s-au unit, acum au un popor al lor sau măcar o sectă şi se bucură de celebritate între ei. E suficient să observi că producţiile "La Bloc" sau "Las Fierbinţi" în loc să dea faliment au devenit succese comerciale.
Păcatul pamfletului, în ziua de azi, este acela că lasă o barieră coborîtă între pamfletizaţi şi spectatori. Rolul lui, pentru că trebuie să aibă un rol, este sau ar trebui să fie unul de recuperare nu de izolare, de cele mai multe ori definitivă. În condiţiile astea e ...
... aşa că, Lupule,
"you might be a rock 'n' roll addict prancing on the stage"
@mellis, pînă am scris, pînă m-am hotărît la muzică, am intrat peste tine.
Cu toţii suntem sclavi...doar că speranţa ne împiedică să vedem asta.
Despre muzica veche, predispoziţie, amintiri, insistenţă sau încăpăţînare.
Anul trecut Lupule, prin toamnă, de sf. Mărie mai exact, s-a ajuns la soluţia ca ziua unei fetişoare de nici şase ani să se tină în aer liber, pe o peluză suficient de mare pentru zece - doisprezece copilaşi care să poată zburda în voie. Plus părinţi şi cîţiva mai "copţi", naşi şi bunici. Asta mică, sărbătorita, şi-a exprimat dorinţa să aibă muzică ... afară ... într-o locaţie în care nu se mai făcuse aşa ceva pînă atunci. În timp ce cîţiva părinţi toţi tineri, toţi în jur de 30-35 de ani căutau ceva progrămele pe telefoane şi o soluţie să amplifice semnalul, m-am oferit eu. Am ales un grupaj youtube nici prea-prea nici foarte-foarte, nici audiţie şi nici disco.
Muzica curgea uşor din boxe, fără deranj pentru vecini, era momentul ăla în care lumea se simţea lejer, gustam nişte nişte beri şi dintr-o dată am avut senzaţia că ceva nu este în regulă. Am verificat sticla, nu era depusă, de la mîncare nu putea să fie că abia se făcea jarul ... în scurt timp am identificat sursa: din boscheţi se scurgea uşor, la volum mic, piesa Smiley - De unde vii la ora asta?
Am dat fuga, ca să nu zic buzna, în casă unde o tînără mămică care se afla la butoane şi care probabil, că eu nu mă vedeam, s-a întîlnit cu privirea mea înterogativă şi s-a scuzat ... stiţi, căutam ceva să cunoască şi copiii, să fredoneze ... căutam ceva 2017 Sigur că mi-a luat respiraţia cu replica asta. Şi ce puteam să fac ? ... nu puteam să mă pun rău cu prietenii părinţilor, aşa că, am tăcut lung, am ieşit afară şi am găsit salvare în băutură: am deschis două sticle de bere şi mi-am îndesat capacele în urechi.
Ştiam oarecum preferinţele sărbătoritei. Cu ceva timp în urmă m-a văzut cu căştile pe cap şi m-a întrebat: ce faci acolo? ... ascult muzică, i-am răspuns, şi a rămas aşa ... cu un zîmbet de copil pofticios în ochi. Aşa că, i-am pus căştile şi cîteva melodii (secvenţe scurte), de probă.
uite ce i-a placut cel mai mult:
Aşa că Lupule, cred că muzica veche se va uita şi pierde dacă noi nu transmitem cîte ceva din ce am primit la începuturile noastre.
Cu toţii suntem sclavi...doar că speranţa ne împiedică să vedem asta.