Simplificand, putem spune ca morala inseamna un set de reguli. Daca le respecti, esti moral.
Putem clasifica dupa sursa regulilor si avem morala omului, implicit a vremurilor -omul fiind sub vremurile schimbatoare- si morala divina, religioasa, fiecare religie avand tiparul ei.
Traind intr-o tara crestina, iau in discutie morala crestina. Regulile sunt date de Dumnezeu. Ne sfatuieste sa nu judecam! Judecata este apanajul Sau. Totusi exista niste gradatii intre pacate, astfel exista unele pacate numite pacate de moarte, insa acestea au fost stabilite de preoti.
Respectand Cuvantul, porunca este: nu judeca, caci dupa acea masura vei fi judecat. Ar fi interesanta o discutie crestineasca despre intelesurile acestui sfat. O interpretare ar fi ca Dumnezeu iti iarta orice in momentul in care tu iti regreti faptele si il rogi sincer sa te ierte. Nu merge cu smecherii deoarece iti vede inima. Insa daca tu ai judecat pe altii, atunci El nu te mai judeca, e ca si cum te-ai judecat (acuzat) singur.
Asadar crestinii nu se pot pronunta in privinta asta, desi ajuns la concluzia asta, ma nedumireste clasificarea preoteasca: pacate de moarte vs. pacate usoare.
In ce priveste morala judecata de oameni, trebuie sa vedem cine judeca, cine stabileste gradatiile.
Desfranarea judecata de barbati este inegala. Odata ca cine imparte isi face parte, a doua ca el avand biciul, painea si cutitul, ea devine proprietatea lui, eventual un accesoriu, a treia deriva din consecinte. Daca el isi imprastie samanta prin alte ogoare, ea nu este afectata cu nimic. In schimb daca ea este insamantata, el munceste si la nevoie isi risca viata ca sa apere urmasul altcuiva.
Evident ca in conditiile astea, ea va fi gasita intotdeauna mai vinovata decat el.
In schimb, considerandu-i oameni cu drepturi si obligatii egale, au exact aceeasi vina si un el si o ea. Este aceeasi fapta!
Dupa "legile" Darwiniste...

la toate speciile femeia alege cu cine sa faca urmasi si asta duce la evolutie.

Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud)
Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)