de tiih » 18 Feb 2021, 11:13
Măsuri antidumping (AD)
Măsurile antidumping (AD) aplicate de UE la importul unor produse originare din ţări terţe sunt reglementate de Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European si al Consiliului UE din 8 iunie 2016 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene cu completarile din Regulamentul (UE) 2017/2321 al Parlamentului European si al Consiliului UE din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene si a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unor subventii din partea ţărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene
REZUMAT
Dumpingul trebuie să fie delimitat de practicile simple ale vânzării la preţuri mici ca efect al costurilor reduse sau al productivităţii mai ridicate. În acest sens, criteriul cheie, nu este, în fapt, relaţia dintre preţul produsului exportat şi preţul acestuia de pe piaţa ţării importatoare, ci relaţia între preţul produsului exportat şi valoarea lui normală. Astfel, un produs este considerat a face obiectul unui dumping, dacă preţul său de export în Uniunea Europeană este mai mic decât preţul comparabil, practicat în cadrul operaţiunilor comerciale normale, pentru produsul similar în ţara exportatoare.
Valoarea normală ce urmează să fie luată în calcul pentru a determina dacă există dumping se bazează în mod uzual pe preţurile plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operaţiunilor comerciale normale, de către cumpărătorii independenţi din ţara exportatoare.
Totuşi, în cazul în care, exportatorul din ţara exportatoare nu produce sau nu vinde un produs similar, valoarea normală se poate stabili pe baza preţurilor altor producători sau comercianţi. De asemenea, în cazul în care nu există vânzări ale produsului similar în cadrul operaţiunilor comerciale normale sau acestea sunt insuficiente (de exemplu vânzările unei firme ce deţine monopolul) sau în cazul în care, datorită unei situaţii particulare a pieţei, astfel de vânzări nu permit o comparaţie corespunzătoare, valoarea normală poate fi calculată pe baza costului de producţie din ţara de origine.
În cazul importurilor din ţări ce nu deţin statutul de economie de piaţă pentru investigaţii de apărare comercială, valoarea normală se stabileşte pe baza preţului sau a valorii construite dintr-o ţară terţă în care există economie de piaţă sau pe baza preţului din această ţară către alte ţari, sau, dacă nu este posibil, pe oricare altă bază rezonabilă.
A doua bază de comparaţie, pentru relaţia cu valoarea normală din ţara de origine, care determină marja de dumping, este preţul de export. Acesta este preţul efectiv plătit sau plătibil pentru produsul care este vândut pentru export către UE.
În cazurile în care nu există un preţ de export sau în care preţul este stabilit prin aranjamente sau compensări între exportator şi importator sau o terţă parte, utilizarea preţul de export devine imposibilă. De aceea, preţul de export trebuie să fie construit pe baza preţului la care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau pe orice altă baza rezonabilă, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în condiţiile în care au fost importate. În aceste cazuri, sunt introduse o serie de ajustări pentru a ţine cont de toate cheltuielile care intervin între import şi revânzare, precum şi de profiturile ce pot apare.