dririnel scrie:viteii respectivi nu au intrat in pavilion .
atata doar ca unul cel mai afectat era jos linga pavilion paralizat a doua zi spre seara deci dupa cel putin 30 ore de la tratament , si intre timp si a plouat
Doctore,dacate tii de glume baga si un zambilici de asta
La pregatirea care o ai puteai sa saluti macar la prima postare,la mine la tara asa se face cind intri in casa unui om
Acuma ca treaba e groasa si nu mai stiti cum sa dregeti busuiocul intrati pe aici sa gasiti o portita de scapare
Ei bine,apicultorul ce a facut tratamentul la stupi e vinovat de eventualele pagube produse si trebuie sa suporte consecintele
Daca era un copil si intra pe terenul unde s-a facut tratamentul si culegea o poama de pe jos??
Am mai jos in eventualitatea ca te intereseaza cateva info ce nu se gasesc pe prospectul de varachet
Cititi cu atentie si actionati in consecinta
INTOXICATIA CU AMITRAZAmitrazul este un derivat din substituitul metilaminei, este un acaricid puternic
si specific, activ si fata de unii acarieni rezistenti la organofosforice. Se foloseste in
agricultura si in medicina veterinara pentru combaterea acarienilor, railor si a
capuselor.
Este acaricidul de electie pentru tratamentul demodicozei. Se mai utilizeaza
pentru combaterea varoozei albinelor.
Amitrazul este comercializat sub diferite forme si denumiri comerciale, eel mai
adesea sub forma de concentrat emulsionabil: Taktic, Semcar, Varachet (ultimul
pentru combaterea varoozei).
Toxicitatea difera in functie de specie, DL(doza letala)- 50 fiind de 125-250 mg/kg pentru
sobolan si 100 mg/kg pentru iepure si caine. Produsul este contraindicat la ecvine si
feline.
Patogenie
Amitrazul are pH alcalin si se descompune usor in mediu acid. Dupa
patrunderea pe cale orala se absoarbe in proportie de 60-80%. Absorbtia transcutanata
este mai redusa, depinzand de natura excipientului.
Actiunea principala consta in inhibitia monoaminooxidazei la nivelul
sistemului nervos central ducand la depresiune nervoasa.
Simptomatologie
Manifestarile principale constau in: inhibitie corticala, anorexie, hipersalivatie,
tremuraturi musculare, scaderea calitatilor pulsului si hipotermie. Uneori se mai
constata midriaza. Patrunderea toxicului pe cale digestiva mai determina vomitari si
hipotonie digestiva (meteorism). Aplicarea locala a emulsiei prea concentrate mai
determina eritem si prurit.
Diagnosticul
Este dificil, orientarea facandu-se dupa datele anamnetice, coroborate cu
semnele clinice.
Diagnostic diferential fata de: intoxicatiile cu medicamente depresoare ale
sistemului nervos central: barbiturice, benzodiazepine, etc.
La examenul toxicologic al sangelui sau al urinei se pot identifica diversi
metaboliti, singurul mai persistent fiind xuilmetilforrnarmdina.
Tratament
Pentru limitarea absorbtiei se recomanda vomitive si absorbante (carbune
medicinal). In cazul contaminarii transcutanate este necesara spalarea suprafetei
corporale. Acidiflerea solutiei de spalare (acid acetic 1%) grabeste hidroliza toxicului ramas pe piele
Antidotul specific este un alfa 2 antagonist: Yohimbina, 0,1 mg/kg/zi,
administrata oral 3-5 zile. Aceasta se asociaza cu atipamezol (Antisedan) i.m. 0,2
mg/kg. Se mai recomanda analeptice cardiorespiratorii
salve

Informatia se gaseste in carti,carti pe care din pacate,odata cu feisbucareala apiculturii,nu le mai citeste nimeni...