de cristi_vidican » 15 Iun 2013, 09:49
Marian,
Este ultima postare în dialog cu tine pe subiectul acesta, că nu vreau să te zgândăresc.
Repet, ceea ce a spus Ioan Guist menționând „apicultorul lu pește” este total diferit de felul în care ai spus-o tu.
Pe Ioan Guist îl știu de mult și anumite lucruri ne-au apropiat încât să poată spune ce a spus, fără ca eu să simt nici un gram de supărare. Eu am înțeles foarte bine ce a vrut el să spună și nu trebuie să-și ceară scuze.
Cu tine mă știu mai puțin și cred că ai greșit luând gluma lui și spunând-o cu gura ta.
Să-ți dau un exemplu:
Eram copil și pe strada noastră erau mulți copii.
Într-o zi, unul face o glumă pe seama altuia legată de nasul lui. Toată lumea râde, chiar și cel pe seama căruia s-a făcut gluma.
Peste câteva zile, sunt în casă la cel pe seama căruia s-a făcut gluma. Eram mic și vroiam să mă bag în seamă. Mă gândesc să fac și eu acea glumă despre nasul lui. În casă erau toți din familie. M-am trezit că rămân în off-side, că nimeni nu râde, ba din contră. Nu-ți mai spun ce mustrare mi-a tras mama pentru acele vorbe.
Odată, gluma a fost interesantă și a prins bine, aceeași glumă, spusă în alt context, de mine, a însemna total diferit.
Așa a fost și cu apicultoru lu pește.
Tu ai vrut să iei acea glumă, doar că la tine n-a mai sunat glumă.
Adică, Ioan Guist a vorbit de la prieten la prieten, tu ai vorbit ca să mă contrezi, iar rezultatul a fost total diferit.
Dar, ți-ai cerut scuze, și ți le accept. Am vrut doar să-ți explic cum văd eu lucrurile.
Te salut! Eu nu mai scriu pe tema asta și te rog să nu mă provoci
Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le şi voi la fel – Matei 7:12a
