Mai este de actualitate?ESTE! Este si a fost de aceeasi actualitate ca si la inceputurile societatii umane!
Scopul initial insa era dat de dorinta barbatilor de a-si perpetua linia genetica (chit ca nu auzusera ei de genetica) si totodata de teama ca ar putea creste progenitura altora.
Nu Crestinismul a fost prima religie care a considerat infidelitatea ca fiind interzisa. Prin religie s-au trasat insa liniile directive ale vietii sociale. Nu degeaba!
Unul din marile merite ale religiilor este tocmai trasarea regulilor vietii sociale, nu atat pentru ca asa au hotarat conducatorii ci pentru ca asa vrea Divinitatea. De divinitate nu te poti ascunde. Regulile devin Tabu!
Familia fiind celula de baza a societatii -chiar daca suna oarecum comunist- aceasta trebuia reglementata si protejata. INFIDELITATEA este cel mai mare dusman al familiei.
Bolile au aparut mai tarziu sau cel putin nu se stia despre ele.
Familia este celula de baza, caci da sentimentul de siguranta. Siguranta sexuala...ai acasa

, siguranta perpetuarii genei tale, o mai mare siguranta materiala -familia fiind un aliat redutabil.
Dat fiind ca infidelitatea masculina prezinta mai putine riscuri -nu ajungi sa cresti copii altuia- aceasta a fost privita cu mai multa indulgenta, iar societatea fiind patriarhala, femeile n-au avut un statut egal cu al barbatilor, asa ca infidelitatea feminina a fost privita cu mai multa asprime.
Ba mai mult, s-a considerat ca prin natura sa barbatului ii este mai greu sa se abtina, iar femeia era deseori mai aspru privita decat barbatul, pentru acelasi delict, pe motiv ca dumneaei s-ar putea abtine mai usor. Ba chiar s-a afirmat ca femeile nici nu prea simt aceasta nevoie, iar actul in sine este doar o obligatie pentru ele. Azi stim cu totii cum stau lucrurile in aceasta privita, legat de nevoile sau dorintele noastre si ale danselor.
Acuma...daca tot suntem stupari, imi permit o paralela: una e nevoia albinei si alta nevoia stupului. Societatea e stupul nostru. Deseori nevoile societatii sunt in conflict cu nevoile noastre personale!
Poate unii simt nevoia sa fure, sa traga pe nas

si mai-stiu-eu ce alte pofte sau nevoi au, dar acestea contravin intereselor societatii. De exemplu tragatorii pe nas au toate sansele sa devina persoane antisociale sau sa devina un balast pentru cei din jur.
Tentatiile sunt generale. Cine nu are tentatii, foarte probabil ca ceva nu e in regula cu el si totodata din punct de vedere moral nu are nici merite, desi nu incalca regulile.
Ba chiar se spune ca nu exista moralitate ci doar tentatii insuficient de mari
Regula fidelitatii este data de nevoia societatii de a supravietui. Ati vazut
Omul Vineri?
Acolo nu existau cupluri -siguranta materiala era de asa natura incat nu era nevoie de asa ceva. Copii era ai tuturor si tot tribul era o mare familie. Toti copii erau ai tribului!
Banuiesc ca multi dintre d-voastra stiti ca institutia prostitutiei era privita cu multa ingaduinta si casele de toleranta erau privite ca un lucru rusinos, dar pozitiv pentru societate. Cum asa?
Simplu: barbatii isi puteau "rezolva" problemele, fara consecinte, iar familia ramanea familie!
Doar ca din ecuatie era scoasa femeia!
Asadar, nevoia de fidelitate este data de nevoia de stabilitate a societatii. Religia a fost mereu un mare sprijin al societatii si evolutiei omului ca fiinta sociala. Lasam deoparte sincopele evului mediu, ele protejau totusi viata sociala... Omul religios nu e singur ci D-zeu este mereu cu el. Familia religioasa este perfect integrata in societatea umana
Cand fidelitatea nu va mai fi necesara societatii, se vor gasi puncte de vedere ale religiei (in general) care sa privesca altfel acest lucru. Ca dovada...faptul ca in unele parti ale lumii homosexualitatea a ajuns deja sa fie acceptata.
LE Am un fiu. Aventurile lui le-am privit cu enorma ingaduinta, dar am recunoscut ca daca era fata, aceleasi lucruri m-ar fi facut sa sar in sus.
Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud)
Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)