Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ HRANIREA ARTIFICIALA

[catalin.profiri]

Albine grase – Partea a II-a
Acum ca avem o intelegere asupra rolului Vitellotenin-ului in biologia albinei, cum putem aplica aceste cunostinte pentru a avea albinele mai sanatoase, sa le ajutam sa fie mai productive si imbunatatim linia care arata profitul si pierderile? (bottom line)

De Randy Oliver

Viata coloniei de albine nu este numai un sunet fericit de primavera, cu flori din belsug, si imaginea lipsita de griji pe care publicul si-o imagineaza. O mare parte din an in zonele temperate, coloniile trebuie sa concureze fara mila pentru resurse si sa isi pastreze proteinele si carbohidratii adunati cu greu pentru vremuri grele. Asa cum am detaliat mai devreme, carbohidratii sunt stocati ca si zaharuri in miere, si rezerva de protein e in mare parte sub forma de vittelogenin adunat cu grija in corpul albinelor doici.

Punctul pe care vreau sa il subliniez este ca apicultorii nu au in management cutii albe – voi aveti in management septelul din acele cutii. Asa cum un fermier alege cu grija si simt de raspundere pasunea pentru animalele lui, si suplimenteaza hrana cu furaje alese cu grija pentru valoarea nutritia, la fel ar trebui sa faca si un apicultor. Cu toate acestea, in septel este usor de observant daca anumite animale nu se dezvolta correct sau daca li se vad coastele. Este putin mai greu sa recunosti deficient de proteina la albine.

Proteina este ingredientul cheie al mancarii. Fiecare ambalaj de furaje prezinta intai continutul de proteina, din moment ce este produsul principal pe care il platesti. Poti da septelului energie prin hranirea cu porumb ieftin, dar daca vrei sa il faci sa creasca, ratia trebuie sa contina suficienta proteina si acea proteina trebuie sa contina balanta corespunzatoare de aminoacizi. Cu ani in urma, detineam un magazine de furaje. Imi aduc aminte de un baiat care venea sa cumpere in fiecare saptamana peleti de porumb pentru porcul lui. Nu se potea convinge sa plateasca in plus pentru hrana destinata cresterii care continea mai multe proteine, vitamine si minerale. Dupa ce a bagat sute de kg de porumb in acel porc sarac, a constientizat intr-un final ca nu va lua in greutate pana nu ii da un furaj mai bogat in proteina. A cumparat mancarea corespunzatoare si curand a avut un porc mare, sanatos. Ceea ce vreau sa spun? Nu vei avea colonii sanatoase doar hranindu-le cu sirop de zahar!

Polenul de papadie, chiar daca e foarte tentant pentru albine, duce lipsa de anumiti aminoacizi. Colonia trebuie sa adune alte tipuri de polen pentru a putea utilize complet proteina. Toate fotografiile apartin autorului.

[catalin.profiri]

Acum ca tot vorbim de analogia cu septelul, hai sa vorbim despre pasune. “Pasunea” pentru albinele tale este suprafata totala de pe care pot culege (in mod evident ele nu sunt constranse de garduri sau linii de proprietati). Dar acest concept poate fi inseator. Pentru o lectura superba, cititi “Bumblebee economics de Bernard Heinrich – Economia bondarilor). Orice activitate legata de cules implica balanta dintre energia cheltuita vs energia castigata. Chiar daca o albina poate zbura 3, 4, 5 sau mai multi kilometri pentru a ajunge la flori, timpul si costurile metabolice implicate pentru a parcurge aceste distante pot rezulta in castiguri slabe. Culesul cel mai productiv se realizeaza pe o distanta de 800m de stupina – o suprafata de ~3km².

In natura, in general veti gasi numai cateva colonii pe suprafata de ~3km² in zonele productive. Imediat ce incepem sa aducem 24, 100 sau mai multe colonii in stupina, nu mai avem o densitate naturala. Nu este greu sa depasim capacitatea de sustinere a pasunii. Acum, anumite zone, pot fi atat de productive pentru cateva satpamani in timpul infloritului principal incat cateva sute de colonii sa adune productii foarte mari de miere. Dar inainte sau dupa inflorire, acele colonii vor concura una cu cealalta pentru resurse pretioase. Cand competitia este dura, coloniile puternice au avantaj net – coloniile mari pot stoca mierea in timp ce coloniile slabe din aceeasi stupina mor de foame.

Aceste idei pot fi discutabile pentru hobbistul cu un numar mic de stupi. Intr-adevar, locatiile urbane si sub-urbane de multe ori asigura cules variat/extins. Irigarea peisajelor ornamentale in zonele secetoase, si sezonul prelungit datorat incalzirii orasului in zonele mai reci sunt benefice pentru albine. Aici, in California complet uscata, cele mai bune zone cu veri tarzii sunt cele din marginea oraselor.

Eu traiesc in dealurile din Nordul Californiei. Putin mai jos de mine, in jumatatea Nordica a Central Valley din California, traiesc o parte din cei mai buni apicultori din lume – producatorii de regine si roiuri la pachet din California. Acestea sunt dinastii de stupari. Acestori stupari le-au crescut dintii cu/pe unelte de stuparit cand erau copii si au primit afumatoare ca primele cadouri de Craciun! Ei traiesc intr-o zona unde poate sa nu cada un strop de ploaie timp de 6 luni chiar in mijlocul verii, si stupinele sunt asa de apropiate ca poti sta intr-una, si sa ajungi la o alta, cu o piatra aruncata. Ei sunt mult inainte pe acest subiect, al nutritiei albinelor si au fost ajutati timp de multi ani de exceptionalul apicultor Dr. Eric Mussen. Unul dintr-ai lor, Bob Koehnen, a introdus conceptul de “apicultura la jgheab / feedlot” si aceasta practica a fost larg adoptata.

Hranind/Furajand albinele

In primul rand cineva care practica apicultura ca si hobby, ar putea sa nu hraneasca niciodata o colonie. Singurul timp cand un hobist ar putea vre-odata sa hraneasca este atunci cand le ajuta sa isi construiasca fagurii in cuib pentru prima data. Hranirea este o adevarata pedeapsa! Am pierdut ani dezvoltand un traseu de pastoral care imi permitea sa nu hranesc nici macar un strop de sirop sau supliment, si totusi sa am colonii super puternice la migdal in fiecare an. In general este mult mai rentabil pentru mine sa-mi mut albinele pe o pasune mai buna, decat sa le hranesc pe loc. Cu toate acestea, operatiunea mea este de nisa fiind intr-o zona care imi permite sa desprimavarez pe panta muntilor Sierra Nevada in fiecare an. Multi apicultori din California pleaca din stat din acelasi motiv in fiecare vara.

In mod traditional, apicultorii “hranesc” albinele cu sirop slab de zahar in primavera pentru a stimuli regina sa depuna oua si sirop mai concentrat in toamna pentru rezervele de iarna. Aceasta este o tehnica primitiva/simpla, o “hranire” usoara – pun cuvantul in ghilimele din cauza ca a hrani albinele cu sirop este ca si cum ai spune ca iti “hranesti” copilul cu Cola. Siropul de zahar poate fi o unealta importanta in managementul albinelor, dar nu va asteptati sa faca mai mult decat poate. Acestea fiind spuse, siropul de zahar poate aduce rezultate mari. Este mai ieftin ca mierea, si hranirea stimulativa a siropului usor nu numai ca schimba comportamentul lor, dar le poate scuti de un timp incredibil in efortul de a culege nectar, prin aceasta permitandu-le sa-si concentreze energia pe alte activitati – claditul fagurilor, culesul de polen sau incalzirea ghemului. Cu toate acestea, hranind cu sirop o colonie fara cules de polen poate fi contraproductiv – daca albinele sunt fortate sa intre in rezervele de vitellogenin, poti creste carentele/stresul de proteina. Voi acoperi hranirea cu zahar urmatoarea luna.

Suplimentele polenului

OK, hai sa trecem la “carnea/centrul” problemei – proteina. Albinele obtin proteina dintr-un amestec de polen de la mai multe plante. Acest amestec este critic, din moment ce amino acizii (si acizii grasi), component ai polenului, variaza mult. In orice moment in care colonia creste puiet nu are acces la un amestec de polen nutritiv, putem asuma ca sunt sub stress de proteina. Cel mai bun indicator al culesului de polen adecvat este cresterea trantorilor. Ele vor creste trantori in orice moment al anului (daca vremea este destul de calda daca exista polen indestulator. Observati culegatoarele care se intorc dimineata sa vedeti daca aduc cantitati mari de polen de culoare variata. Alte semne care ar putea sa va faca sa semnalati o deficienta de puiet sunt lipsa “coronitelor de polen” din jurul pueitului sau construitul lent.

Un amestec de polen divers colorat va asigura in mod normal nutritia optima.

[catalin.profiri]

Ce poti tu sa faci in legatura cu suplimentarea lor cu polen? Cel mai bun supliment este polen recoltat anterior de catre tine insuti (sau de la o sursa sigura). Din pacate, polenul adunat isi pierde din valoarea nutritionala destul de repede. Ar trebui congelat sau fermentat ca “painea albinelor/pastura” cu acid lactic asa cum fac albinele in faguri. Aceasta metoda e similara celor prin care se fabrica silozul, iaurtul si varza murata. Surse pentru instuctiuni detaliate se gasesc la Referinte.

Daca nu poti recolta propriul polen, poti cumpara polen iradiat sau tratat cu oxid de etilena (tratamentele sunt pentru a distruge sporii de boli). Polenul chinezesc este cel mai ieftin, dar sunt intrebari legate de contaminarea cu pesticide. Totusi, pana acum, nu am auzit de nici o problema cu acest polen.

Ceea ce apicultorii isi doresc cu adevarat este in substituent al polenului – un furaj ieftin, sub forma uscata, asemenea oricarui alt furaj pentru animale, complet din punct de vedere nutrititional. Din pacate, inciuda anilor de cercetari, un pot spune ca esista un substituent real pe piata ( cu toate ca anumite preparate se apropie. Cel mai important lucru este ca toate retetele de pana acum sunt inbunatatie adaosul de polen natural. Eforturile timpurii ale lui Haydak descopera ca soia si drojdia sunt baze de proteina economice. O alta serie de experimente conduse de Drs. Herbert si Shimanuki au elucidat detalii despre vitamine, minerale si steroli. Principalii produducatori de material genetic ofera inlocuitori de polen proprii. Cel mai proaspat aparut pe piata, FeedBee, abia a fost imbunatatit. Si Dr Gordon Wardell este pe cale sa lanseze MegaBee, dezvoltat impreuna cu Serviciul pentru Cercetari in Agricultura al USDA.Dr Wardell incearca sa descopere “Sfantul Graal” al furajelor pentru albine – un furaj lichid care ar putea fi hranit ca si sirop.

Multi apicultori comerciali isi prepara propriul supliment. Daca doriti sa incercati aici aveti cateva sfaturi:

1. Suplimentele sunt mixate plecand de la o baza proteica (in mod normal soia sau drojdie), zahar si alte ingrediente “speciale” pe care bucatarul simte ca sunt necesare. Toate componentele trebuie sa fie bine maruntite pentru a putea fi digerate de albine. Prospetimea este critica – drojdia si polenul isi pierd din valoarea nutritiva daca sunt pastrate timp indelungat, si fina de soia veche poate deveni chiar toxica pentru albine!
2. Faina de soia da o textura frumoasa turtei. Faina de soia degresata e cea mai buna, dar din cauza zaharului care poate fi toxic si al problemelor cu gustul, ramaneti cu un produs dovedit in timp si vandut de un distribuitor specializat pe albine. Laptele de soia este o alta variant. Din cate stiu divizia Dadant din centrul North Valley poate comanda faina de soia, dar nu au o cerere foarte mare.
3. Drojdia de bere este adaugata in general ca o sursa de vitamina B, dar poate fi hranita fara alte adaosuri. Multi apicultori din California hranesc un amestec de drojdie/polen natural/sirop. Adevarata drojdiae de bere poate fi de o calitate mai buna decat cea derivate din alte procese. Din nou, alegeti un brand/nume care a fost confirmat in timp. Exista si alte drojdii, dar cea de bere cel mai probabil ca are cel mai bun randament in acest moment.
4. Continutul de proteina al suplimentului ar trebui sa fie in jur de 25% (substanta uscata, incluzand zaharul). Un amestec de surse de polen ar putea ajuta balanta de amino acizi.
5. Albinelor le plac turtele dulci si le iau cel mai bine daca nivelul de zahar este de cel putin 50% (substanta uscata).
6. Ar trebui sa fie niste grasimi sau uleiuri dar aceasta nu a fost studiata bine (experimentez aceasta cale in vara). Grasimile asigura necesarul de lipide si au calitari antimicrobiale si fagostimulative. De asemenea imbunatatesc textura.
7. Pentru crestere mai intensa a puietului, albinele au nevoie de o sursa de colesterol. Oul scat va asigura aceasta. De asemenea, oul este o sursa de proteina de calitate inalta si poate fi o portiune insemnata din amestec. Experimentam aceasta acum.
8. Nivelul de sodiu si cenusa ar trebui sa fie scazut, cel de potasiu relative ridicat. Amidonul sa nu depaseasca 3%.
9. Aveti grija cu vitaminele si mineralele din aditivi – brandurile comerciale au fost dezvoltate pentru mamifere nu pentru albine.
10. Aciduland amestecul cu acid citric sau vitamina C poate fi benefic
11. Daca doriti sa fiti foarte minutiosi, niste polen fermentat lactic/pastura sau alt probiotic (cand vor ajunge pe piata) ar putea fi un adios benefic. Bacteriile din aceste produse pot ajuta albina in rezistenta impotriva bolilor.
12. Aduceti-va aminte ca voi faceti un supliment de polen, nu substituent. Daca este recoltat polenul natural, reteta voastra nu este critica, iar drojdia goala sau soia pote fi suficienta. Multi apicultori adauga 5-10% polen natural pentru a corecta eventualele deficiente nutritive, si pentru a actiona ca si “fagostimulent” (ceva adaugat pentru a le face sa manance).
13. Un mixer de mortar, de aluat sau carnati lucreaza perfect pentru amestecual cantitatilor mari. Allen Dick ofera un tabel gratis pentru a calcula continutul de proteina si zahar, si costul pe kg la reteta folosita de voi (vezi Referinte). Multumesc, Allen!


Sfaturi pentru hranire
1. Nu trebuie sa hraniti “turtite” – bucati mari de supliment pot fi comprimate intre rame. Aruncati suplimentul intr-o cuva sau tava unsa cu ulei (se va intari peste noapte), apoi scoateti si taiat in camp cu o cazma sau coarda de pian.
2. Asigurati-va ca asezati turta in contact cu ghemul, aproape de puiet – altfel albinele nu o vor atinge. Substituentul neconsumat se poate intari ca si betonul, sau poate deveni mancare pentru molia cerii sau gandacul de stup!
3. In general, veti dori sa hraniti stimulativ sirop slab impreuna cu suplimentul pentru a incuraja cresterea/depunerea puietului. Intradevar, daca nu este cules de nectar si rezervele sunt scazute, albinele vor suge zaharul din turta si renunta la faina! Asa cum Doolittle a subliniat in 1905, coloniile fara reserve mari detesta sa creasca puiet mai mult decat (ceea ce considera ele) posibilitatile lor
4. Fiti constienti ca hranirea cu sirop va incuraja zborul si culesul. Asemenea zbor inainte de polenizarea migdalului poate fi o problema. Am descoperit ca acele colonii care sunt puternice cu rezerve suficiente folosesc bine suplimentul de polen fara sirop additional.
5. Nu deranjati albinele in timpul iernii fara motiv! Coloniile deschise in timpul rece sunt predispose la explozii de nosema.
6. Multi apicultori “hranesc uscat” faina de soia sau drojdie in gradina. Aceasta metoda nu aduce la fel de multa mancare in stupi dar necesita mai putina munca (din partea stuparului). Functioneaza cel mai bine daca praful este asezat pe o cutie sau galeata partial inchisa, protejata de ploaie si roua. Albinele il agita in aer si se lipeste de corpul lor electrostatic. Spargeti crusta zilnic.

Sincronizare si economie

Joe Traynor, care m-a imboldit sa scriu acest articol, mi-a trimis o gramada de cercetari de acum 20-30 de ani de o echipa de australieni: dr Graham Kleinschmidt si G. Kondos. Ei au masurat nivelul de proteina din corpul albinelor de-a lungul unui an, si l-au comparat cu cresterea puietului, culesul de nectar si polen. Cand am adunat cercetarea lor cu informatia noua despre vitellogenin, a fost un moment in care mi s-au deshis ochii. In final, avea sens hranirea cu polen si puteam intelege cand ar putea fi in interesul cel mai mare al coloniei.
Australianul Doug Somerville, in minunata carte Fat bees, Skinny bees (Albine grase, albine slabe) spune “Cel mai important echipament pe care un apicultor commercial/ profesionist il poate detine este propriul calculator… Sunt doua metode de crestere a profitului: prin cresterea veniturilor sau scaderea cheltuielilor. Stategiile de hranire suplimentara ofera ambele variante”

Deci cum planifici o strategie? In primul rand, prin a intelege de ce hranesti. Presupun ca toata lumea intelege hranirea cu sirop, deci acum vorbim doar de suplimentarea hranei cu proteina. Hranirea cu proteina este eficienta doar daca rezervele de vitellogenin sunt scazute, si anticipezi un beneficiu prin ridicarea lor. Acel beneficiu poate fi:

1. Sa ridice nivelul populatiei pentru contracte de polenizare, divizari sau roiuri la pachet.
2. Inainte de a avea un cules de nectar, sa asigure maximul de productie. Kleinschmidt a descoperit ca “intr-un cules bun de nectar, coloniile cu 50.000 de albine pot produce de 2 ori mai mult decat cele cu 35.000”
3. Sa se asigure ca generatia albinelor “de iarna” are rezervele la maxim. Acest lucru devine extrem de important in zonele cu veri secetoase si in anii secetosi, in special daca va ganditi la polenizare de migdal in Februarie.
4. Sa ajute la prevenirea bolilor si sa minimizeze impactul produs de Varroa.

Migdali in floare. Practic nu a fost nici un cules inainte de inflorire, si planta dintre randuri (Capsella bursa-pastoris) va fi pulverizata si taiata inainte de finalul infloririi. Cules indestulator acum, dar colonii flamande inainte si dupa!

[Ioan Guist]

multumesc.
Asteptam

[catalin.profiri]

Cer scuze, a trebuit sa plec de urgenta de acasa.
Acum continuam:

[catalin.profiri]

Am creat un grafic ca sa va ajut sa vizualizati de ce hranirea cu proteina ar putea merita osteneala. Am folosit propria stupina ca si exemplu, presupunand ca nu as muta in afara statului albinele pentru pasune tarzie de vara. Rezervele de vitellogenin sunt determinate de balanta “cererii si ofertei”. Am folosit o linie albastra ca sa indic cererea datorata cresterii puietului, si linia portocalie pentru a arata rezervele de polen. Oricand cererea de polen este mai mare decat rezervele (linia albastra este deasupra celei portocalii), albinele sunt fortate sa intre in rezervele lor. Ele vor manca intai polenul stocat in faguri (si asta ar putea insemna doar cateva zile daca este mult puiet), apoi incep sa intre in rezervele de vitellogenin din corpurile lor.

Un punct important pe care Kleinschmidt l-a subliniat este: cu cat scade mai mult nivelul de vitellogenin, cu atat mai mult ii trebuie coloniei sa se recupereze. Imaginati-va intarzierea cu care un bou tanar lasat sa moara de foame isi recupereaza grasimea din corp si musculatura. Asa cum un fermier pune la dispozitia vacilor mancare atunci cand pasunea se usuca, apicultorii pot da coloniilor o doza de proteina atunci cand cererea datorata cresterii puietului depaseste rezervele disponibile de polen. Kleinschmidt de asemenea a subliniat ca albinele pot suferi de deficit de proteina chiar dac polenul natural este disponibil, daca culesul de nectar este intens, sau daca polenul disponibil nu are balanta corecta de amino acizi. Exemple de polen slab calitativ ar fi eucalipt, papadie, lucerna, floarea soarelui sau afin/coacaz negru.

Utilizarea unui grafic ca acesta este un concept inedit pentru majoritatea apicultorilor, incluzandu-ma pe mine. Nu stiu pe nimeni care sa fi hranit in toate punctele de stres. Cu toate acestea, cu siguranta am hranit la majoritatea punctelor din grafic, la majoritatea punctelor din grafic si rezultatele nu au fost intotdeauna cele asteptate. Acum, intr-un final am inteles! Cu cat este mai departe linia portocalie fata de linia albastra, cu atat este mai mare beneficiul pe care-l poti astepta din hranire.

Curbele de “Oferta” si “Necesar” de polen pentru stupina din Nordul Californiei daca singura mutare este la migdale. Am 3 culesuri majore de polen : migdale, pomi fructiferi si mure. Oricand necesarul (datorata cresterii puietului) depaseste rezervele de polen (cand linia albastra depaseste linia portocalie) albinele sufera de deficit de proteina (in special in toamna) Suplimentele polenului pot fi cele mai eficiente in acele timpuri (sagetile rosii).
Notati stresul critic al coloniilor imediat inainte de inflorirea migdalilor, sau cand nu este cules in livada. De asemenea notati ca albinele roiesc si trantorii sunt produsi in principal cand polenul necesar este depasit de cel disponibil. Vad un varf in coloniile bolnave in Martie dupa migdali daca ploaia restrictioneaza culesul de polen.

[catalin.profiri]

Remarcati in grafic evenimentul stresant din prima saptamana din februarie. Deseori nu este cules disponibil in livezi, si unii apicultori hranesc in disperare pentru a face matcile sa oua. Dar albinele cel mai probabil nu mai au rezerve de vitellogenin ramase in acest punct, si noua cerere de a creste puietul aditional epuizeaza orice a mai ramas. Cand aceste albine doici sarmane si sleite sunt promovate pentru a fi culegatoare atunci cand incepe infloritul, ele deja au dat tot ce aveau si pur si simplu cad ca mustele. “O vai, aceste colonii erau pline de albine chiar inainte de inflorit” e o plangere des auzita. Asa cum un apicultor din California mi-a spus : hranirea coloniilor slabe chiar inainte de inflorit in incercarea de a creste puterea, este o risipa, dar le poate ajuta sa isi recapere sanatatea inaintea infloritului. De asemenea este un indicator foarte bun al coloniilor fara matca – ele ignora turta.

Inca un lucru de remarcat este ca din nou dupa migdal poate fi un gol de cules imediat dupa inflorire. Coloniile, acum pline cu puiet, ard polenul de de migdal din rezerve in cateva zile. Din nou, nivelul rezervelor de vitellogenin se prabuseste. Kleinschmidt a descoperit ca coloniile pline de puiet, cand sunt expuse unui cules puternic de nectar, sufera de asemenea putin in proteina din corp. Asta da de gandit daca muti albinele de la migdal la un cules puternic de nectar de citrice.

Apoi avem acea lunga, arida vara din Vest. Numarul paduchilor creste, mult furtisag. Daca este vre-o data cand albinele ar avea nevoie de polen, aceasta este! Este timpul sa practicati o gospodarire buna a albinelor. Cjarlie Stevens din Australia spune “Albinele tale sunt ceea ce le hranesti, hraneste-le bine si ele te vor hrani pe tine bine”. Pai, albinele mele ma hranesc pe mine cu bani din polenizarea migdalului, deci eu le voi hrani bine pentru a ma asigura ca sunt in cea mai buna contitie inainte de 10 Februarie!

Apicultorii din nordul Californiei isi bazeaza hranirile cu proteina in mare parte pe cercetarea facuta in 1984 de dr. Christine Peng si colaboratorii la U.C. Davis. Ea a masurat castigul economic de la albinele la pachet din mai, comparat cu costul diverselor hraniri de 2 ori pe luna dom Octombrie pana in Mai. Studiile lui Peng arata ca hranirile de toamna (Oct-Ianuarie) au fost mult mai eficiente decat hranirile de primavara, si in mod surprinzator, hranind 150 gr de 2 ori pe luna a fost mult mai eficient decat hraning 450gr de fiecare data, bazandu-ne pe numarul de albine batrane din mai.In comparatie, hranirea cu sirop a fost mai putin eficienta. Coloniile hranite cu polen in toamna erau de doua ori mai puternice decat coloniile nehranite in luna mai. Populatia din februarie de asemenea a aratat avantajul hranirilor din toamna.


Analiza cost/beneficii a studiului lui Peng a fost bazata pe preturile din 1984, cand primeam, daca imi aduc aminte corect aproape 15$ pentru polenizare la migdal. Cu preturile actuale aproape de 10 ori mai mari, vom dori sa revizitam analiza economica. Intrebarea mea este, cat de mult supliment este cel mai eficient pentru a hrani acum? Am vorbit cu mai multi apicultori profesionisti si facturile lor pentru suplimente de polen pot fi astronomice! Factorul cheie este gradarea si cat de mult veti fi platit pentru o colonie de 8 rame comparat cu una de 4 rame. Acesta este foarte important in polenizarea migdalelor si agentii care intermediaza polenizarea au ridicat stacheta oferind preturi premium pentru albine premium.

Albinele premium pot veni direct din zone unde sunt culesuri naturale de polen, cu conditia ca ele sa aibe rezerve bune de miere si paduchii sunt sub control. Din pacete, in Sud si Vest, aceste conditii s-ar putea sa nu mai existe datorita incalzirii globale care modifica tiparele vremii, si secetele care devin tot mai normale. Deci ne intoarcem la conceptul de apicultura la jgheab. In acest domeniu mai avem cale lunga pentru a ajunge din urma restul agriculturii. Daca, de exemplu, tu ai fi vrut sa cresti gaini de oua, ai fi incepul hranind puii cu starter 22% proteina, apoi vei merge pe 17% puicute de crestere, si in final furaj 16% pentru ouatoare. Ar trebui sa stiti in avans ziua in care incepeti sa faceti profit si ziua in care va trebui sa taiati gainile inainte de a trece pe pierdere. Suntem foarte departe de o asemenea exactitudine in apicultura!.Majoritatea hranirilor se fac prin ghicire.


Graficul de mai sus va ajuta sa decideti timpul cel mai eficient pentru a administra. Intrebarea ramanr, atunci, legata de cantitatea de hrana. Greu de raspuns. Dar eu provesc lucrurile in felul urmator. O colonie buna, care creste puiet, va aduce cel putin 220gr de polen pe zi. Asta inseamna 2.6 kg pe saptamana. Concluzionez ca probabil asta e o cifra buna de inceput. De asemenea stiu ca din experienta ca o colonie moderata – puternica va consuma usor 1.4 kg pe saptamana. Fii atent cand dai prima turta albinelor stresate, s-ar putea sa nu vezi colonia raspunzand imediat – s-ar putea sa aibe nevoie de acea proteina doar pentru a-si reface rezervele de vitellogenin. S-ar putea sa fie nevoie de 2 sau 3 hraniri pentru ca ele sa se recupereze si sa se intoarca la crescut puiet. Deci daca esti intr-o zona cu un cules neglijabil de polen, trei sau patru hraniri de 1.4 kg de supliment pe saptamana la interval de 10 zile poate fi o cifra buna de inceput. Sunt nerabdator sa aud rezultatele recentelor incercati ale dr. Frank Eichen care ar putea raspunde intrebarii legate de cantitate.

Colonii puternice la migdal. Albine compacta de sus pana jos. Voi adauga al treilea corp la fructiferi pentru viitoarele divizari din Martie. Acesti baieti rai se inchiriaza pentru preturi super-premium

[catalin.profiri]

Din moment ce nu exista un test simplu gata facut, va tine de voi sa banuiti forma in care sunt albinele voastre. Daca aveti colonii care cresc trantori in septembrie, veti sti ca nivelul de vitellogenin este ridicat si hranind ati face risipa de bani. Pe de alta parte, daca este sfarsitul lui August, tot pamantul este parjolit din cauza secetei, si cresterea puietului a fost sistata, hranirea cu polen s-ar putea sa faca diferenta intre tinichele si stupi foarte puternici in Februarie.

Acum hai sa vorbim de polenizarea migdalului. Albinele se inchiriaza cu 15-30$ rama! Deci care este profitabilitatea investitiilor (return on investment – ROI) intr-un kg de supliment? In mare masura depinde de data la care este hranit suplimentul, si cat de puternica este acea colonie. Daca hranesti colonii slabe, mai bine ai incepe devreme – sa spunem August. Hai sa ne uitam la costuri. Eu amestec propriul supliment de drojtie de bere pe care il primesc de la Pat Heitkam, polen de la unul din marii producatori de polen (verificati voi insiva – unele sortimente sunt mult mai atractive pentru albine), zahar tos, si putin ulei vegetal. Ma costa 50centi pe 450gr. Siropul de zahar, 1,35$/ 3.78litri. 1.4kg de supliment si 3.78 litri de sirop costa mai putin de 3$. Trei hraniri in August, la 10 zile distanta, costa mai putin de 10$ in total ( va las pe voi sa contabilizati munca, dar noi hranim foarte repede). Acea cantitate de hranire va transforma o colonie mica din stupina intr-o familie puternica ce va merge la migdal. Sunt cel mai slab afacerist din lume, deci nu va voi oferi sfaturi economice – va las pe voi sa faceti calculele.

Taind suplimentul de polen. Acestia erau stupi slabi, pe un singur corp ce mureau de foame in Mai din cauza conditiilor meteo si au sistat cresterea de puiet. I-am oferit fiecaruia un corp de miere partial cristalizata, aproape 1.8 kg de supliment si 1.9 litri de sirop. Trei saptamani mai tarziu au inmagazinat o recolta buna de miere. Aici este fiul meu despicand supliment pentru hranirea de toamna.

[catalin.profiri]

Am un prieten bun(care este un om de afaceri foarte bun si un apicultor profitabil) care are cateva mii de colonii in Valley floor. Le tine aproape de casa, si baga mancare in ele la scara mare. Uneori pune cate 2.7 kg o data. Le inghesuie intre fiecare din cele 3 corpuri. Sentimentul lui este ca, daca platesti munca de a deschide stupul, de ce sa irosesti timpul si a da numai o mica parte din mancare? Da fiecarei colonii aproape 8.2kg in toamna. Albinele lui dau pe afara din cutii toata iarna si le divizeaza in ianuarie cu matci din Hawaii. Altii hranesc coloniile cele mai puternice inainte de Craciun. Doar suplimente de polen, fara sirop. Albinele mananca mierea din corpul superior si o transforma in puiet. Apicultorul fura apoi albinele si puietul din acele colonii pentru a imputernici pe cei mai slabi in Februarie.

Prietenul meu arata ca voi deja veti o multime de costuri fixe investite in fiecare stup cu albine. Acele costuri sunt identice chiar daca acea colonie va fi inchiriata (pentru polenizare) sau nu. Costul relativ mic al hranirii cu proteina poate face diferenta intre profitabilitate si pierdere. El nu poate intelege cum unii apicultori urasc asa de mult sa investeasca in hrana pentru albinele lor! Cu toate acestea, piata de schimba spre o cerere de colonii mai puternice la migdali, si apicultorii care vor sa joace in jocul migdalullui sunt fortati sa isi regandeasca managementul.

Halci de supliment de polen si 2 litri de sirop pregatite. Din moment ce distribuim, 2 dintre noi lucreaza impreuna pentru a desface, afuma si arunca. Incurajam cresterea puietului in toamna, la coloniile puternice

[catalin.profiri]

Poate ca este timpul pentru industria apiculturii sa isi schimpe paradigma de la managementul cutiilor la a se gnadi cu adevaral la buna administrare a creaturilor dinauntru. Ganditi fiecare cutie ca la un animal viu care traieste inauntru. Nu va fie frica sa investiti in nutritia lor, ori prin mutarea la o pasune mai buna, ori prin hranirea lor pe loc. Intelegeti rolul vitellogeninului in dinamica proteinei in colenie si poti face fiecare dolar sa conteze. Stiu ca aceste doua articole au fost dense in informatii (asa cum tind sa fie articolele mele). Imi cer scuze pentru asta, dar este mult de cunoscut. Daca doriti un business mai simplu, cresteti pui.

Referinte

Somerville, Doug (2005) Fat Bees Skinny Bees, A manual on honey bee nutrition for beekeepers. Rural Industries Research and Development Corporation, Australia. Available on the Web at https://rirdc.infoservices.com.au/items/05-054 I highly recommend this reference!

Lactic acid fermentation of pollen: http://www.fao.org/docrep/w0076e/w0076e11.htm or Sommerville (2005), p. 30.

Allen Dick’s pollen supplement webpage and spreadsheet

http://www.honeybeeworld.com/misc/pollen/default.htm

http://www.honeybeeworld.com/misc/polle ... atties.xls

Doolitte, GM (1905) A Year’s Work in an Out-Apiary republished by Wicwas Press 2005.

Herbert, Elton W, Jr., and H Shimanuki (1971-1985) These two authors published a wealth of research on pollen supplements. They are reviewed by Herbert (1992) Honey Bee Nutrition in The Hive and the Honey Bee, Dadant & Sons

Keller, I, P Fluri, A Imdorf (2005) Pollen nutrition and colony development in honey bees. Bee World 86(1): 3-10.

Kleinschmidt, G & G. Kondos (1976-1998) These authors published a series of incredible research papers on honey bee nutrition in Australia. I’m working off photocopies, but hope to make the series available.

Kleinschmidt and Kondos (1977) The effect of dietary protein on colony performance. Proc. 26th Int. Cong. Apic., Adelaide (Apimondia)

Mussen, Eric (2007) FOOD for thought. Apicultural Newsletter March/April 2007. Dr. Mussen’s newsletters are some of the best references on issues related to almond pollination. http://entomology.ucdavis.edu/faculty/mussen/news.cfm

Peng, Y-S, JM Marston, O. Kaftanoglu (1984) Effect of supplemental feeding of honeybee (Hymenoptera: Apidae) populations and the economic value of supplemental feeding for production of package-bee. J. Econ. Entomology 77(3): 632-636.

[catalin.profiri]

Acum, trebuie sa recunosc ca am descoperit acest site in timp ce cautam cartea lui Doug Summerville - Fat bees, skinny bees. O am in format PDF , si puteti sa o downloadati de aici : https://rirdc.infoservices.com.au/items/05-054. Este in engleza... Autorul textului trauus mai sus, o recomanda calduros.
Ce sa zic... liber la comentarii

[alt stupar]

""""5. Nu deranjati albinele in timpul iernii fara motiv! Coloniile deschise in timpul rece sunt predispose la explozii de nosema.""""

spune-le asta unora care acum discuta aprins de turte (din pacate... poate juma de forum ).
Te vor injura vartos

[nae]

nae , tie ti s-a pus pata pe colectorul de polen. unde scrii, numai despre asta scrii.
Cat despre malaiu si cei care baga turta in ianuarie... nu e dorit situatia, dar daca stii ca nu ai avut polen pe vatra ce faci? ca numai pe sirop nu poti sta.

Pata o am pe formatorii de opinie nu pe polen ;ma bucur ca ai inteles ,eu mai caut .
Pt prevenirea roirii poti aplica alta metoda ,la fel de superficiala,omori matca , sigur nu roieste .
Pata mea e pe gandirea ingusta /unilaterala .
Promit sa nu mai insist .

[catalin.profiri]

sa inteleg ca toata lumea e ocupata cu comenzile de drojdie de bere / lapte praf ?
In liceu un profesor ne intreba la sfarsitul lectiei daca avem intrebari. Nu ridica nimeni mana, nu spunea nimeni nimic si concluzia era urmatoarea: ori am explicat eu foarte bine, ori nu ati inteles voi nimic.

[proapis13]

sa inteleg ca toata lumea e ocupata cu comenzile de drojdie de bere / lapte praf ?:

Bineinteles ca NU ...cel putin la modul declarativ....
E deja jumatatea lyui ianuarie si la mine in zona ne pregatim de umblat la polen
Vad ca americanul recomanda 25% polen in hrana proteica,la noi se foloseste pina la 40%

,,Apicultorii din nordul Californiei isi bazeaza hranirile cu proteina in mare parte pe cercetarea facuta in 1984 de dr. Christine Peng si colaboratorii la U.C. Davis.''
Cercetariel ,o parte din ele,sunt facute in 1984???
Intreb deoarece in alta parte a articolului vorbeste despre testarea produsului feedbee si despre urmatorul; mega feedbee

Multumesc de traduceri - eu unul am avut ceva de invatat si de aici
Sper sa continui si ma bucur ca cei ce cunosc o limba straina mai traduc si pentru altii
Felicitari pentru initiativa
salve

[nae]

Catalin, sa comentez eu ? Nu,am promis ca nu mai insist .
Tu ce concluzie ai tras ?, inteleg ca nu-mi impartasesti opinia dar eu sunt in cautari si ma intereseaza opinia ,mai ales ,care ma contesta .(nu contre )