Am citit absolut tot, acum trag niste concluzii pentru mine.
Le iau pe capitole:
Educatia copilului.
Eu sunt nascut la oras. De la 6luni pana la 6ani, m-au crescut bunicii din varful muntelui. Cand a venit vremea scolii, am plecat inapoi la oras. Parintii ma vedeau o data la 2 saptamani. Cu toate astea, am crescut bine, n-am ajuns nici zidar, nici lacatus. Nu ascult nici manele, nici nu fac "pogo" pe la vreun festival.

Eu spun ca sunt cat de cat normal. Acum nu stiu cum priveste fiecare "normalitatea" sau nu stiu ce inseamna pentru fiecare "normalitate".
Ascult rock, lucrez intr-un domeniu mai mult decat ok, nu dau in cap, nu fur portofele, mi-am intemeiat o familie , etc.
Faptul ca am crescut in varful muntelui, ar fi trebuit ca acum sa fiu ori la coada vacii, ori prin Spania la capsuni.
Adolescenta mi-am trait-o in Ploiesti, cu scoala, cu tot ce inseamna ea. In anturaj am avut ******, betivi, drogati, manelisti in ultimul hal, tot tacamul. Am avut si "roacheri", motociclisti, pasionati de drumetii, oameni care se zbateau sa faca ceva mai mult pentru ei, etc.
Eu i-am ales pe cei din a doua categorie. Prieten am ramas cu toti, asa cum ziceai si tu Pictore. Ma mai intanlesc cu cate unul, bem o bere, ne povestim, etc. Unul are ca sunet de apel, o manea ordinara de exemplu...Asta nu inseamna ca asa trebuie sa fiu si eu. el cu treaba lui, eu cu a mea.
Apoi, am cunoscut atatia care s-au nascut in oras, au trait in oras , iar acum sunt ba la capsuni, ba someri, ba vand droguri, ori stau sa astepte pensia parintilor sa-si poata lua un pachet de tigari si o bere.
Despre ce educatie vorbim aici?
Eu recunosc si sunt mandru de asta: Pe mine m-au educat bunicii! Aia cu 4 clase, crescuti in padure, care munceau la C.A.P. si culegeau prune sa faca tuica. Aia mi-au oferit
educatia.
Apoi au intervenit parintii, carora le multumesc si acum. De fapt, aici s-a schimbat un pic treaba. Indiferent ce-mi spuneau ei, eu faceam exact cum consideram. Cand greseam si ma loveam de vorbele lor, atunci realizam prostia mea.
Eu asa am trait, asa am crescut.
Fata de multi dintre prietenii cu care am copilarit, acum sunt mult peste. Nu peste toti, evident, pentru ca aia care aveau mai multe posibilitati, acum sunt cu un nivel/doua/trei peste mine. Sunt patroni de pensiuni, magazine, firme de transport, etc. Parintii mei n-au avut bani sa-mi ofere totul pe tava, asa cum au primit ei. Pentru asta nu-mi condamn parintii, doamne fereste!
Deci care-i baiul cu educatia pana la urma?
Daca acel copil va fi trasnit de mic si nu ma pot intelege cu el, credeti ca am mai multe sanse daca as trai intr-un oras mare? Eu cred ca nu. Si apoi eu imi fac datoria mea de parinte, pana implineste fix 18 ani. Daca pana atunci nu a invatat cum se comporta in societate, nu stie sa discearna ce inseamna bine si rau, il dau in ma'sa si gata.
La 18 ani consider ca orice om e capabil sa gandeasca singur. Daca nu poate, il mai ajut, daca nu vrea...pa.
Care-i problema? Sa ma chinui toata viata intr-o cutie de chibrit cu gandul la copil? Aceeasi educatie i'o ofer si la casa si la apartament. Eu zic ca la casa, dimpotriva, il pot slefui altfel.
Il pot invata cat de greu se castiga banii. Il pot invata fix aceleasi lucruri ca si la apartament.
Faptul ca stau inchis mai mult timp cu el, nu cred ca il pot educa mai mult. La casa, il pot educa la fel.
Scoala nu e o problema. Primele 4 clase le va face in comuna, asta e cert. Si eu sunt de parere ca bunul simt il capeti mai repede intr-un mediu rural decat urban.
Apoi cand va merge la gimnaziu in oras, temelia o are deja facuta. Eu vorbesc din experienta mea. Cand am ajuns la oras si am vazut cat de "trasniti" sunt copiii, m-am retras doar cu cei pe care-i consideram normali.
Mi-a prins bine? Eu cred ca da. O buna parte din aia "trasniti" sunt cei pe care i-am amintit mai sus, aia din categoria nasoala.
Revin si cu agricultura cand am o fereastra.
Chiar daca va trăi printre găini,o privighetoare nu va cotcodăci niciodată.