BogdanU scrie:Imi place tare ceea ce vad la tine, ti-am citit toata pagina personala, te felicit si iti urez spor !!!
Spune-mi te rog, toate informatiile pe care le detii legat de albine, mare parte din ele cum le-ai dobandit? De la tatal tau sau din carti?
Multumesc pentru aprecieri.!!
Deci sa incepem cu inceputul.
Parintii mei , tineri fiind, s-au luat. Fosti muncitori in Industria Calaraseana, acestia s-au retras intr-un sat pe la vre-o 30 km de oras, cu intentia de a deveni fermieri.Prima data au renovat casuta mostenita, au plantat cativa pomi prin jurul ei si apoi mi-au dat nastere mie. Apoi au incercat sa creasca animale si sa-si duca la implinire visul. au muncit enorm. Aveam 4 vaci, oi, 100 si ceva de pasari,porci cu zecile,
albine, putin pamant, mai tarziu a venit si un tractor si niste utilaje si tot asa. Ce aveau de gand? Doreau ca odata cu dezvoltarea mea, ferma sa ajunga la un asa nivel incat sa ma intretina pe mine la un moment dat la liceu-facultate. Toate astea se intamplau in perioada '91--> 2005(6). Dar intre timp, ce s-a intamplat? Lucrurile n-au mers asa cum era normal, munceau parintii mei zi si noapte, zi de zi, eu la cot cu ei, si cand venea vremea sa valorificam produsele , profitul nostru era intotdeauna la mana samsarilor. In acei anii samsareala era in flaore. Graul era 10-20 de bani kilogramul, purcelul era 20-30 lei.. Astfel ,veniturile realizate nu acopereau nici macar cheltuielile cu lumina-butelia. Tin minte si acum, ca sa ma imbrace tata sa ma dea in clasa I, a trebuit sa taie un vitel, l-a dus la Bucuresti la carmangerie, si-au batut aia joc de el pe acolo, si deabia daca a putut sa-mi ia ceva de imbracat si niste caiete...in fine continuam. In tot acest timp eu eram om de baza in ferma noastra. Mergeam cu vacile pe camp, mergeam cu tractorul, eu il conduceam si ai mei aruncau porumbul in remorca si multe multe altele...
Din contra, ai mei nu prea voiau ca eu sa muncesc de mic, spuneau '' sa nu treci si tu prin ce-am trecut noi de mici'', dehh eram singurul copil. Munca la albine insemna caratul ramelor la extras, datul la centrifuga, insarmarea ramelor...
Sa va zic cum a facut tata cunostinta cu albinele. Avand tractor, la vremea aceea presta servicii in agricultura. Cui s-a gasit el sa-i are pamantul? Bineinteles celui mai mare apicultor din sat. Nea Ion Ghita( Dumnezeu sa-i ierte) ce-i zice? Nu vrei tu un roi de albine si te si mai invat asa cate putin, contravaloarea lucrarii de pe camp?
Atat a fost , si s-a pricopsit tata cu primul roi. De-a lungul anilor , tot asa, presta servicii in agricultura, si uite asa a carat vre-o 40 de tone de grau unui unchi care se lasase de apicultura. Nea Gica ce zice, nu vrei tu, uite am 9 stupi goi, eu m-am lasat de apicultura si cred ca te pot ajuta. Zis si facut, si uite asa a inceput tata cu albinele. Niciodata nu a depasit numarul de 10 stupi, atatia avea. De invatat, a invatat si el de pe la apicultorii din zona, ce mai zicea unul ,altul...ca la tara. Avea insa o scapare, nu stia sa-i ierneze, ii mureau anual in timpul iernii jumate din efectiv.
Si tot asa a continuat viata noastra la tara , amarata si chinuita, pana la sfarsit de clasa a 7-a, cand la ora de matematica am fost batut de profesoara pentru ca nu i-am dat voie unei colege sa iasa inaintea mea. Mi-a dat o palma dupa ceafa pe nevazute si m-a jicnit verbal. Eu imediat am dat in hohote,nestiind de ce am fost apostrofat , pentru ca fapta nu o facusem cu rea vointa. Premiantul clasei cum eram, multi profesori in laudau eforturile, era ceva ce nu prevazusem eu sau parintii mei. Cum le-am spus parintilor, au facut un mare scandal la scoala, profesoara care era aproape la pensie si renumita pentru corectiile pe care le aplica copiilor, a fost mutata, director schimbat...Deja in sat eram, privit altfel, cel din vina caruia s-au intamplat toate astea.
Si uite asa, in vara lui 2006 parintii mei s-au hotarat sa faca ceva , pentru ca eu intram in an terminal, si anume sa ne mutam. Tata si-a gasit repede de munca in Bucuresti, a facut naveta cateva luni, timp in care a cautat chirie.
A gasit si un loc in care sa locuim, la niste oameni pe care nu am cuvinte sa-i caracterizez, si in toamna lui 2006 m-a adus in Bucuresti la scoala. Am vandut toate animalele la tara, am pus lacatul acolo pur si simplu si ne-am mutat toti 3 in Capitala. Repede si-a gasit loc de munca si mama... Eu am promovat capacitatea , uimindu-i pe oraseni , care credeau ca sunt un taran. Am intrat la liceu.. totul bine, numai ca albinele la tara numai erau ingrijite...
Trecerea de la sat la oras a fost grea pentru toti 3, dar usor usor am fost fermecati sa zicem , de oras.
Liceu fiind cu profil stiinte ale naturii, mereu ma preocupau chestiile de biologie,ecologie.
In tot acest timp , vizitele la tara erau cam odata pe luna, mergeam acolo sa ne relaxam intr-un colt de liniste.
Deabia prin clasa a 11-12-a mi-a venit ideea cu apicultura cand din butoiul de la tara, rezerva de miere de multi ani, s-a teminat. Zic bun, numai avem miere, hai sa scoatem ca avem stupi. De unde? , mai era unul singur, in stare buna pe care-l mai ingrijea tata in vizitele lui. Si de aici a pornit dorinta mea de a afla cat mai multe despre apicultura. De aici am plecat. Restul stiti voi....Deaici eu personal ma ocup de albine, tata doar mai se uita asa din cand in cand sa vada ce fac. Tata stia si el notiunile elementare, eu acum deja incerc sa o practic asa, mai, stiintific.
Am dat la facultate, unde ideea de ferma a prins aripi din nou!!!!!!!!!!
Multa informatie am acumulat-o de de pe internet. Diverse carti scanate,reviste. In timp am descoperit si filmuletele de pe Youtube, diversilor apicultori. Cel mai mult mi-au placut filmuletele lui Ioan Ursu, cele de inceput, de pe vechiul cont, in care prezenta tehnologia apicola si elemente ale ei, inainte de a inventa controversatul stup. Deabia asteptam sa uploadeze un nou film sa-l urmaresc,eram fanul lui, acum cred ca s-a complicat mult.Trebuie sa recunosc ca la vremea respectiva mi-a insuflat un mare drag de apicultura.
Asa, dupa, am descoperit FORUMUL, unde aici mi-am dat examenul final sa zicem asa. Opini personale , interpretari, practic aici lucrurile citite capatau si mai mult sens si capatam cat mai mult curaj. Practic Forumul a pus punctul pe I , si vreau pe aceasta cale sa multumesc tuturor celor ce au scris, scriu, si vor scrie in continuare.
Cu siguranta v-ati plictisit, relatarile mele sunt un pic cam greu de deslusit, sunt si obosit dupa antrenament, dar a fost frumos sa-mi mai aduc aminte de ceea ce a fost odata!
Dumnezeu sa va tina sanatosi pe toti, alaturi de familiile voastre!!!!!!!!!
)
!!!