La indemnul colegului Delorin I, am inceput un topic al permaculturii, si fiind pe un forum de stuparit, o sa incerc sa particularizez la albine. Permacultura inseamna in traducere libera cultura permanenta. Deci un sistem care furnizeaza hrana in mod constant. Ideia I-a venit lui Bill Morrison care a studiat padurile amazoniene si a constatat ca ele reprezinta "conul abundentei" fara a fi ingrijite de nimeni. Fara aratura, fara fertilizanti, fara controlul buruienilor, fara pesticide. Si a incercat sa implementeze modelul asta intr-o livada/curte. Pe langa sfaturile de ordin practic, permacultura mai presupune si un cod etic sumarizat destul de simplu:
- ai grija de pamant (de stratul vegetal, de diversitatea speciilor, de sursele de apa);
-ai grija de oameni. Ideal creeaza in jurul tau o comunitate locala.
- imparte surplusul (seminte, unelte, cunostinte).
Permacultura e un domeniu vast, sustinut in ultimul timp si de numeroase publicatii (destule si in romana), deci n-o sa am eu aroganta ca acopar tot subiectul, am trasat doar liniile generale.
Acum, stiu ca ceea ce voi spune va creea multe controverse, iar multi dintre voi imi vor da cu "Manualul apicultorului incepator"- editia a 13-a revizuita, in cap.
Dar:
-albina e de sute de mii de ani prezenta pe pamant si pana acum s-a descurcat de minune si fara noi. Cum? Roind, strangand mai multe resurse decat necesarul de hrana si fiind foarte agresiva cu cei care intra pe teritorul ei (cuib).
-acum, venim noi, oamenii si spunem:
- te vei dezvolta pe orizontala ca asa am mostenit eu sistemul de stuparit.
- vei creste celulele de dimensiunea pe care ti-o impun eu, pe un strat de parafina.
- vei sta in soare permanent.
- te vei plimba pe unde te duc eu, chiar daca tu ai avut de mii de ani cuibul in acelasi loc.
- vei ierna pe sirop ca mierea imi trebuie mie;
- o sa inveti sa nu mai intepi (sa-ti aperi cuibul), ca asta e enervant, eu mi-am luat producatoare de miere, nu masina de cusut.
- matcile o sa le cresti din ce larve vreau eu, cand vreau eu, ca nu-mi place caracterul roitor al familiilor.
-si o sa dai si cateva tone de miere in sezon, ca doar nu te tin degeaba pe langa casa omului.
Acum, cum vad eu un stuparit cat mai aproape de sistemul natural. In principiu cum a descris abatele Warre stuparitul, doar cu mici amendamente:
- lucrul cu stupii fara rama e din punctul meu de vedere o nenorocire. N-ai niciun control, extractia e chinul de pe lume, imi doresc sa tin albine, dar vreau sa ma pot si bucura de ele, daca nu, le las padurii.
- deci, ideal ar fi un sistem vertical, care sa tina cont de dezvoltarea naturala a albinei. Ideal ar fi ca noile caturi sa fie adaugate sub cuib, ca albina sa se dezvolte mereu in jos.
- cum a construit mii de ani faguri fara ajutorul nostru, cred ca poate sa o faca si in continuare. Dei fara foita si sarma.
- caut sa prezerv caracterul roitor si instinctual de agresivitate, ca asa sunt ele natural. Sa nu fiu ca in povestea aia cu trandafirul cand s-a obtinut un trandafir minunat, fara tepi, dar ca efect secundar si fara miros.
- pe cat se poate o sa tin toti stupii la umbra pomilor anuali. Asta inseamna ca vara o sa fie umbriti, iar iarna cand frunzele cad, razele soarelui vor strabate spre stupi.
As mai avea de scris, si putem discuta daca va intereseaza. Deocamdata ma opresc aici.