Buna seara,
Ma numesc Ana-Maria si am 36 de ani . Tatal meu are 28 de stupi. Datorita unor probleme de sanatate (a avut un accident grav) nu va mai putea sa-i ingrijeasca. Toti m-au sfatuit sa vand tot dar pe mine m-ar mustra constiinta. E ca si cum as vinde visul, munca lui de o viata. La noi in familie si tata si bunicul au fost stupari. Uneori ma mai luau si pe mine sa vad, sa ajut, dar eu aveam de invatat pentru facultate si nu faceam mare lucru in stupina
Acum, dupa accidentul tatalui meu, tata mi-a spus ca nu se supara daca vand stupii dar in timp ce vorbea a lacrimat.
Mintea imi spune ca apicultura nu e pentru femei, ca e aproape imposibil nestiind aproape nimic despre acest domeniu...Caturile sunt grele, a merge in pastoral cu stupii poate fi dificil...
Pe de alta parte, inima ma indeamna sa incerc.Ar fi cel mai mare cadou pe care l-as face tatalui meu. Dupa accident, i-a venit greu sa accepte invaliditatea. A cazut intr-un fel de depresie, ca si cum nu ar mai vrea sa traiasca. Simt ca daca m-as apuca de apicultura, povestindu-i ce fac la stupi, cerandu-i sfaturi, ar fi o motivatie pentru el.
Sotul ar fi in principiu de acord sa fac asta dar nu stiu ce ar spune despre mersul in pastoral. Mi-a spus ca a fost acum cativa ani cu tata la un targ apicol si NU a vazut nici macar o femeie printre apicultori.
Acum stupii sunt impachetati bine pentru iarna si au rezerve suficiente. Dar va trebui sa iau o decizie in cel mai scurt timp . Stiti vreo femeie apicultor? Am vreo sansa?
Va multumesc si apreciez orice sfat!