de Ioan Guist » 26 Iun 2014, 17:32
Uite cu ce "sampon" ma spal eu pe cerebel.
„Lovitura de stat nu este rezultanta unei anumite conjuncturi politice sau sociale, ci este, în primul rând, o acțiune cu caracter <<tehnic>>; ea nu presupune declanșarea obligatorie a unei stări de necesitate sau intervenția maselor, ci existența unui grup de oameni deciși, capabili, chiar în condiții de normalitate, să paralizeze centrii nervoși ai vieții naționale.”
Curzio Malaparte, Tehnica loviturii de stat
Acum doi ani, cu ocazia puciului parlamentar care marca cea de-a doua încercare de demitere printr-un referendum neconstituțional și ilegitim a președintelui României, Dan Alexe publica acest articol . Astăzi retrăim aceleași momente ale verii fierbinți din 2012, interpretate într-o altă partitură, cu aceiași actori politici în rolurile principale și cu același scop final la care, se vede prea bine acum, nu au renunțat niciodată: controlul politic asupra justiției și anihilarea principalelor instituții de luptă împotriva marii corupții, adică ANI, DNA și ICCJ!
Neopuciștii sud-americani au făcut-o acum doi ani. Au avut nevoie doar de două zile pentru ca parlamentul paraguayan să se reunească în plen și să anunțe destituirea președintelui democratic ales, Fernando Lugo. Inutil să mai menționăm că Lugo (care mai avea un an până la expirarea mandatului) a avut doar o zi pentru a-și pregăti apărarea, dacă se poate numi „apărare” discuția dintre doi lupi și o oaie despre ce vor mânca la cină, vorba unui clasic în viață. Imediat după asta capii, finanțatorii și susținătorii puciului parlamentar au scăpat de procese prin înlocuirea rapidă a tuturor șefilor din servicii, poliție, parchete sau instanțe judecătorești. Acolo unde legea le-a stat în cale au modificat-o sau, pur și simplu, au schimbat-o. Și pentru că dețineau și controlul asupra celor mai importante instituții de presă, au dezinformat sistematic populația, stârnind-o și asmuțind-o împotriva străinătății. Nu le-a scăpat nimic din vedere.
Să revenim la neopuciștii noștri. În mod evident, sunt deciși și capabili, chiar în condiții de normalitate, cum zice Malaparte, să paralizeze centrii nervoși ai vieții naționale. Începând cu televiziunea și radioul național și terminând cu puternicele televiziuni și instituții mass-media deținute chiar de ei, prin diferiți interpuși sau apropiați, bine finanțate de la bugetul de stat prin contracte mai mult sau mai puțin mascate, au reușit să deformeze realitatea și să creeze o stare de isterie și psihoză națională populată cu un președinte dictator care controlează justiția și comandă dosare politice împotriva adversarilor săi politici. Printr-o îndelungată și neobosită campanie de dezinformare și manipulare media, a cărei vârf de lance a fost și este trustul de presă al unui colaborator dovedit al Securității ceaușiste, actual condamnat în primă instanță la o pedeapsă de cinci ani cu executare, s-a reușit diabolizarea în ochii marii majorități a opiniei publice a întregii familii prezidențiale.
În fiecare zi, oră, minut sau secundă a ultimilor zece ani, și în mod special a ultimilor doi ani, viața privată a membrilor familiei prezidențiale a fost întoarsă pe toate părțile, s-a săpat și s-a scormonit la temelia ei în speranța găsirii unui fir de pai pe care să se poată clădi după aceea scenarii cu aparență de credibilitate dar care să aibă efectul erodării imaginii unui președinte al cărui proiect de țară asumat încă din perioada primului său mandat a fost modernizarea României, includerea ei sub umbrela de securitate economică și militară occidentală și, nu în ultimul rând, consolidarea justiției și a statului de drept. De ce justiție și stat de drept? Simplu. Pentru că una fără cealaltă nu se poate. Pentru că nu poți să emiți pretenția de a avea nivelul de trai al neamțului, elvețianului sau francezului, dar tu să trăiești în continuare, la tine în țară, cu metehnele românului: mica sau marea șpăguială, furtul organizat al banilor publici, îmbogățirea peste noapte, lucrul făcut de mântuială, nerespectarea cuvântului dat, lașitatea de a-ți asuma propriile greșeli sau eșecuri și fuga de răspundere sau de responsabilitate. Ar mai fi și altele, lista rămâne deschisă.
Totul a culminat cu pleașca de zilele trecute. Înainte fuseseră hectarele de pământ de la Nana, comisia de anchetă ad-hoc condusă de fosta cititoare de prompter de la A3, câți bani are fiica notăriță și inventarea bătrânii agresate în papuci de casă din platourile lui Gâdea et comp. Însă nimic nu se poate compara cu subiectul legăturii dintre clanul interlop Bercea Mondialu’ și fratele președintelui, Mircea Băsescu. O asemenea ocazie nesperată nu putea fi ratată, mai ales că, se pare, era un plan bine pus la punct și care prinsese contur de ceva vreme în ședințele de lucru pesedisto-peciste organizate și conduse din sediul Grivco. Subiectul este rostogolit și gonflat repede pe toate posturile de televiziune subordonate sau prietene și se încearcă pe orice cale posibilă găsirea unei conexiuni între presupusa mită primită de fratele președintelui și președinte, pe de o parte, iar pe de altă parte – și aici și-au devoalat adevăratele intenții neopuciștii noștri! – se încearcă cu disperare decredibilizarea capilor celor mai importante instituții anticorupție, DNA-ul condus de Laura Codruța Kovesi și ICCJ condusă de Livia Stanciu, prin acreditarea ideii în spațiul public că o parte din mită ar fi ajuns și la cele două doamne. Touche, nu-i așa? Minunat plan, minunată punerea în scenă…
A urmat, cum bine știm, solicitarea de ieri adresată președintelui republicii de către majoritatea membrilor unui parlament hulit, cu mari probleme de integritate, total discreditat și cu încrederea ajunsă la genunchiul broaștei, de a-și prezenta demisia. Demersul era unul normal și de așteptat atâta timp cât, în actuala arhitectură constituțională a României, președintele le poate încurca rău planurile de a acapara și a subjuga total sistemul judiciar, inclusiv serviciile de informații care le stau ca un ghimpe în coastă. Președintele deocamdată îi ignoră, și bine face. Însă războiul nu s-a terminat și el s-ar putea prelungi cu mult după alegerile prezidențiale din toamnă. La capătul lui, Traian Băsescu va putea măcar să spună că pe el nu l-a invins Securitatea și că a făcut ceea ce trebuia făcut atunci când, poate, mulți dintre noi nu am fi avut tăria să o facem.
Pentru că nu există victorie fără sacrificiu. Și pentru că, așa cum spunea Malaparte, apărând libertatea pierzi întotdeauna.
Asa ca daca in toamna castiga VV ponta & Varanul, sa va asteptati la o schimbare din temelii a justitiei si a legilor ce-i acopera pe penali.Vom avea in fiecare Marti si Vineri cate o Marti si o vineri negre.
Daca in '90 nu primea iliescu atata procentaj, daca nu era ales, altfel ar fi aratat tara astazi.
Nu-mi permit luxu' sa fiu ...pesimist ! .