Din start, îți recomand pe viitor să marchezi mătcile. De anul trecut le-am marcat și eu. Și nu-mi pare rău, acum le găsesc mult mai ușor în stup.
Nu-ți fie frică de marcare. Vei mai omorî câte una, îi vei mai face baie cu vopsea, dar vei fi câștigat. (Acum am o mare delectare în a marca mătcile. Până acum n-am eșuat cu nici una). Nu-ți fie frică de acul reginei. Doare de 20 de ori mai tare ca al unei albine, dar satisfacția e pe măsură. Te vei putea lăuda că te-a înțepat o regină.
Matca bătrână poate avea aripile mai roase, părul de pe torace mai ros, e mai mare, când se plimbă pe ramă merge mai agale. Cele tinere de multe ori fug.
Uită-te bine cum arată o matcă tânără, studiaz-o ca să poți s-o recunoști mai ușor apoi.
Uneori și cea bătrână e mică și subțire, mai ales în prag de roire, dar vei vedea că e totuși mai mare, mai ales dacă e din botcă de roire.
Pentru că acum e un harcea-parcea în stupină, fă-ți cât mai mulți nuclei cu botci sau mătci tinere ca să ai de unde să înlocuiești. E dacă vreau să fac 15 roi, mai fac 15 nuclee, ca să pot să le schimb pe cele bătrâne sau să am de rezervă. De multe ori nucleele de rezervă au devenit în anul următor stupi de producție.