Turta trebuie pusa deasupra ghemului astfel incat sa asigure trecerea catre partea de miere capacita si neatinsa.
De cand omul a luat albina din mediul ei natural si a depus-o pe rame, a aparut si problema accesului la hrana. Din ratiuni practice (usurinta manevre), rama este mai mult lata decat inalta, astfel ca ghemul ajunge la speteaza foarte usor, in opozitie cu constructia naturala a fagurilor, pe verticala. Dimensiunea ramei Dadant este minimul necesar pentru constituirea corecta a ghemului, ofera cea mai buna dezvoltare pentru primavara, dar si ceva manopera in august-septembrie pentru dispersarea corecta si in cantitate suficienta a mierii capacite. In cazul multietajatilor, catul de deasupra trebuie format cu rame pline si treaba se rezolva mai simplu.
La Dadant, pozitia corecta a ghemului este pe una din jumatatile ramei, niciodata pe mijloc (exceptie - familiile bune, de circa 7 intervale, la care asta nu prea conteaza). Astfel ghemul are acces la intreaga cantitate de miere, indiferent de unde pleaca, iar riscul de inghet in afara mierii e redus. Spre a se obtine acest tip de ghem, unul din peretii cu speteaza (care e bine sa contina si urdinisul) trebuie plasat inspre sud... unde bate mai bine soarele. Apoi va migra dupa fasia de miere; care e bine sa fie in grad cat mai mare capacita.
Familiile la care ghemul s-a format corect si au rezerve bune de hrana deseori nu au nevoie de turte. Unde corect = pozitionarea de mai sus, pe colt de rama.
Ca iernare, patul cald e mai bun.
