In prima postare era vorba de cazul unui copil de 7-8 ani. Ce integrare in societate, ce impunere a valorilor proprii?! E la varsta speriatului cu baubaul de sub pat. Da...la varsta aceea frageda m-am comportat precum un leu cand isi simte puiul amenintat catusi de putin cu ceva. O fi bine/o fi rau...probabil am eu un instict patern exacerbat. Pentru asta accept orice repros...imi asum.
In a doua postare se subintelege ca ma refer la varste mai avansate cand incepe a prinde contur caracterul individului. Eu in etapa asta sunt cu ai mei. In faza asta nu prea am de ce sa ma duc pe la scoala sa vorbesc cu profesorul fiindca avem o relatie de prietenie(eu cu copiii) si sunt informat de lucrurile care conteaza pentru mine ca parinte. Pe asta pun eu accent acum...pe o deschidere totala in discutiile cu ai mei. Evident ca-s cu garda sus...tentatiile la varsta adolescentei sunt multiple.
Nu stiu de unde ai dedus tu ca eu as impune sau imi educ copiii in ideea de a impune celor din jur propriile valori. Dimpotriva...intr-o societate atat de alambicata consider ca secretul izbanzii in viata este sa fii cat se poate de adaptabil si deschis schimbarilor care se produc permanent. Daca reusesti sa fii si vertical in acelasi timp, consider ca esti un om reusit.
Cat priveste morala cu incaltarile din piele...eu nici pe alea nu le-am avut. Insa am avut parte de altceva mai important...exemple de caracter dupa care sa ma ghidez.
Dar aici nu-i vorba de mine. Doar ca m-ai provocat nitel...tu stii de ce.
p.s. Ca raspuns la proverbul budist iti dau un alt exemplu care zice asa:
Fii tu schimbarea pe care o vrei in lume!