cornelioandanciu scrie: Si acuma ce o sa faca Statul Norvegian cu copiii pe care tocmai i-a rapit de langa parinti ? O sa-i dea spre adoptie unei familii de homosexuali ?
Cate cupluri de homosexuali romani cunoateti?
Atentie!... nu ma refer la homosexuali care intretin relatii pasagere, ci la cupluri durabile.
Cate familii homosexuale norvegiene cunoasteti?
cornelioandanciu scrie: Cum poate Statul sa fie mai bun pentru copii decat parintii acestora ? (Vorbesc de cazuri normale).
Nu spun probabil, ci mai mult ca sigur opinia d-tra are drept punct de reper institutiile romanesti de asistenta a copiilor abandonati, orfanilor si cele de asistenta sociala, insa, credeti-ma, nu se compara cu cele din vestul europei, iar cu cele din nord, nici atat!
Uite, hai sa supozam ca avem un cuplu homosexual roman, in care partenerii sunt unul, medic primar, sef de sectie psihiatrie intr-un mare spital bucurestean, iar celalalt e arhitect, consultant al unui grup de firme. Credeti ca pot fi parinti mai rai decat un cuplu heterosexual, in care el este alcoolic, iar ea cerseste cu cel mic in brate in fata bisericii Sfantul Mina, indiferent de anotimp si de vreme?
Am ales aceste exemple nu la intamplare...
Dar pentru ca tot vorbeam in postul anterior despre diferenta de abordare a educatiei intre nord si sud, am sa continuu:
- Daca la noi si in partea noastra de continent ideea de educatie este aceea ca parintele vorbeste si copilul asculta, in nord copilul e un partener cu drepturi egale in familie. Parerea lui are exact aceeasi valoare cu a mamei sau tatalui, dar si responsabilitatile ii apartin. De mic e invatat sa se descurce singur, sa fie independent, sa aiba partea lui de indatoriri in cadrul familiei. Mama nu ii pregateste pachetelul pentru gradinita, o face singur inca de la patru ani. Adeseori ii vezi prajind painea si asezand gemul pe farfurii la ora sapte dimineata. In replica, orice parinte de la noi ti-ar spune ca e prea mic, ca e o cruzime sa il supui unor sarcini de la varsta asta...
Legat de programa scolara, o alta deosebire majora este aceea ca sistemul norvegian pune accentul pe latura practica, nu pe teorie.
Nu stiu, nu sunt calificat sa ma exprim, dar nu pot sa uit cat am tocit la chimie in gimnaziu si liceu, ca sa invat despre legaturile intre elemente si tabloul lui Mendeleev, iar acum constat ca si fara toate cunostintele astea puteam trai la fel de bine - sau de rau.
Am facut, inca din clasa a patra, doua ore de muzica pe saptamana, invatand despre diezi, solfegii, cheia sol, portativ, note, draci, laci. Dupa atata studiu s-ar presupune ca ii sunt egal lui Motzart, dar adevarul e ca a fost doar timp pierdut.
La materia scolara Desen, niciodata n-am reusit sa fac vreo schita a unei flori care sa semene cu originalul, dar si aici pierdeam cateva ore pe saptamana, nu de drag ci ca sa iau o nota acceptabila. Toate astea nu mi-au folosit nici mie, nici profesorilor, nici familiei de mai tarziu, nici statului care, chipurile, a investit in educatia mea.
Vad ca se fac referiri la petrolul norvegian, dar lucrurile stau la fel si in Finlanda, iar astia n-au. Suedia, o alta tara de top in privinta nivelului de trai, nu se bazeaza pe resurse, ca tot suntem in regiune.
Elvetia, pe de alta parte, a dus o politica la fel de restrictiva privitor la drepturile copilului si la integritatea familiei, pana in urma cu douazeci-treizeci de ani. Era inimaginabil ca in anii '70-'80 sa existe o mama singura crescandu-si copilul sau daca era vreun caz, sigur venitul si/sau pozitia sociala o situa cu mult, foarte mult peste medie. Familiile disfunctionale, cu parinti alcoolici, fara venituri, fara domicilii stabile, nu aveau dreptul prin lege sa-si ingrijeasca copilul, care era imediat preluat de agentiile statului si dat nu spre adoptie, ci in ingrijira altora. Cazurile sunt arhidezbatute astazi.
Va intreb: cati dintre d-tra vedeti copii folositi la cersit, trimisi sa spele parbrize, sa-si asiste parintii "parcagii"? Toti provin din familii normale, daca heterosexualitatea e un criteriu, insa ce fel de educatie primesc si cum sunt pregatiti pentru viata si integrare sociala, e deja o problema, una grava.