Intru aici cu un gol in stomac, am sperat si inca mai sper ca Lu' n-a urlat retragerea intr-un acces de furie la luna plina in zorii diminetii. Mai sper ca decizia nu a fost luata pe stomacul gol, la rece si calculat in adancime. Insa din pacate, s-a cam asternut linistea inclusiv din partea calatorilor.
Ceva imi spune ca flacara mare care a ars in altarul VRS, s-a stins iremediabil, si, pe moment nu pot decat sa simt tristete si nostalgie. Drum bun voua, tuturor drumetilor! Multumesc ca v-am cunoscut VeRS-seste.
Am rupt sigiliul şi am intrat prin efracţie dar numai pentru a-ţi spune că am citit şi eu mesajul. Nu pe faţă, pe verso ... şi am găsit acolo un cuvînt, o piesă şi încă ceva. Te salut nicus!
______
Cu toţii suntem sclavi...doar că speranţa ne împiedică să vedem asta.