Am gasit asta in mailuri, e mai veche. Pe la 23-24 de ani, verisoara'mea care acum e de'o seama cu mine, s'a imbolnavit de cancer (la san) si nu stiu daca doar de asta sau si din cauza faptului ca toata viata a fost traumatizata de niste tati vitregi care au numit'o copilul acela cu probleme (desi ea e departe de a fi asa)...s'a dat cu martorii lui Iehova. Pe vremea aia eu eram mai nebuna pe facebook...si ea tot zicea ca sunt nebuna...ma tot lua pe sus cu Iisus in jos si in sus

si tin mainte ca am avut, prin mailuri, astfel de conversatii. Nu stiu cat a contat. Si nu stiu daca in mod normal as gandi asa...cum crezi tu ca sunt buna rau...

Sunt ganduri care vin intr'un anume context...nu stiu.
Te'am gasit comentand pe un topic pe care nu il mai gasesc acum, era despre batranete si cui lasi stupii. Si ziceai tu acolo ca mostenirea merge si pe buna credinta daca stii ce'ai crescut la usa. Am sa inserez aici cateva idei. Poate merge la prima generatie, uneori nici la aia. Pe vremea cand bunicii (din partea tatalui) erau tineri au "cumparat" niste pamant pe sistem troc, adica au dat lana si au primit pamant. Pe vremea aia nu se faceau acte de vanzare cumparare, nimic care sa dovedeasca ca tu ai facut un anume schimb. Era valabil doar ceea ce se mostenea legal, prin urmasi. In rest nu prea conta. Recent, acum cateva luni am avut discutie cu tata si i'am zis sa nu'si mai faca planuri pe un pamant care nu e al lui pe acte. Ca din vorbe nu se pune ca bunicul meu ar mai avea acel pamant. Omul cu care facuse trocul a murit intre timp, adica acum niste ani. Si de'a lungul anilor oricum problema cu a face niste acte care sa certifice schimbul ala nu a fost rezolvata. Ca sa aflu recent ca "mostenitoarele" din prima generatie dupa omul ala, adica fetele lui...si'au pus niste plante pe pamantul ala, pentru ca l'au considerat al lor, cum legal este, pentru ca nu le pasa lor de schimbul pe care l'a facut tacsu' cu tataie...

atat timp cat nu ai un act care sa dovedeasca altceva si e doar din vorbe.
Mai concret, o alta situatie e la mine in batatura. Bunicul meu de 94 inca are zile. Bunica mea, inainte sa moara a lasat "testament" pe vorbe in aer...sa nu se vanda casa aia. Adica locul (casa fiind o darapanatura), care face vreo 3 miliarde sau mai mult. Si sa'si puna fiecare chestii prin gradina, ca fratii, tata avand doua surori. Nu ai cu cine sa te intelegi, pentru ca ele asteapta sa moara tacsu' si sa vanda, desi nu moare niciuna de foame, au barbati, apartamente, copii (verisorii mei) plecati in afara si care lucreaza in cercetare, insurati, nimeni nu o sa vina sa revendice cate o felie din curtea aia. Iar doar eu, soramea si cu tata ce mai tragem sa nu se vanda locul ala, ca sa tragem si noi undeva la liniste, o bere si un gratar din cand in cand...la aer. Si noroc ca isi are tata la mana surorile cu niste chestii, pentru ca daca ar fi dupa ele...imediat ar initia procesul de vanzare.
Ce vreau sa zic e ca...pe buna credinta e aproape imposibil, si te intelegi doar cu exceptiile care confirma regula...si anume aceea ca...trebuie facute acte...pentru orice.

The image of the hero was set up for all in every age through the appetite for imitation. Therefore the hero was murdered, since we have all been aping him. Do you know why you cannot abandon apishness? For fear of loneliness and defeat.