Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[csaa]

E un punct de plecare

[paul]

Plina lumea de moralisti gaunosi care dezinfecteaza cu acid sulfuric dupa ce a cazut o musca in pahar.
Se comenteaza avortul din punctul de vedere al femeii, dar se ignora total cealalta parte, de parca copii se fac in palma.
De crocodilul iresponsabil nu pomeneste nimeni nimic ? Sau asta este exonerat de orice si totul cade in carca femeii?
..dar m-as axa mai mult pe caracter, moralitatea fiind la urma urmei determinata de acesta, in cea mai mare masura.

Hai sa ne axam pe caracter ...
Ce caracter are o femeie care-si justifica avorturile prin aceea ca ... e stapana pe propriul corp si face ce vrea cu el ? Asta legat de faptul ca ... copiii nu se fac in palma.
Ce parere ai de crocodilu care habar n-are si care nici macar nu este intrebat, ca deh ... asa o hotarat crocodila ???
Si pe la apusul vietii le apuca regretele pe ...crocodile . Oare de ce ??? Cumva pentru ca au procedat corect ???
Avortul este crima ! PUNCT !!!

[paul]

Deci eu inteleg de la tine ca una care ramane gravida in scopul parsiv de a isi tine barbatul langa ea sau pur si simplu din egoismul de a avea un copil pe care vrea sa il creasca singura (sunt si cazuri de astea)...e ceva dumnezeiesc?

Este dumnezeiesc !
A da viata ... ESTE DUMNEZEIESC !!! Indiferent de motiv !
Daca crocodilu o fost bou si s-o incurcat cu cine n-o trebuit, atunci sa si-o tie !

[Bambucha]

Hai sa ne axam pe caracter ...
Ce caracter are o femeie care-si justifica avorturile prin aceea ca ... e stapana pe propriul corp si face ce vrea cu el ?
Ce parere ai de crocodilu care habar n-are si care nici macar nu este intrebat, ca deh ... asa o hotarat crocodila ???
Si pe la apusul vietii le apuca regretele pe ...crocodile . Oare de ce ??? Cumva pentru ca au procedat corect ???
Avortul este crima ! PUNCT !!!

Si daca dupa ultimile legi de gratiere/amnistie, diversi crocodili ce ies din spatele paralelelor recidiveaza in mod grotesc si animalic, lasand in urma trauma, suferinta, durere, demnitate franjuri, mai este moral sa judecam noi muritorii ce este crima si daca este in general un lucru rau ? Mai sta in picioare acel PUNCT?

[Bezna Zorilor]

Of. E ziua mea si fac 31, dar o sa stau putin si cu voi aici. Nicio problema sa nu va faceti, raspund la tot. Felicitari, mircea!

Omul crede in ceva de cand a iesit din pestera, nu de cand cu biblia si cu religia. Omul are in el ceva religios si va face ceea ce simte el sa faca. Nu pot sa spun mai mult, pentru ca imi este foarte somn. Egoismul si ura sunt de ambele parti, saraca pisica peste cate garduri e aruncata.

Oamenii se simt foarte vinovati pentru niste lucruri nu pentru ca ei ar simti neaparat asta, ci pentru ca zice in biblie sa nu faci nu stiu ce. Chestiunile astea cu religia...cu iertarea, dupa cum am mai zis, contin in ele vina si o generozitate suspecta. Noi suntem doar oameni si in realitate trebuie sa fim impacati cu alegerile si sa regretam ceea ce simtim noi, nu ceea ce zice nimeni si nimic. Religia este de fapt in sufletul omului. Omul pana sa isi fac biserica si sa se roage in ea, s'a rugat oricum, a gasit mereu o forma de a se inchina. A inventat simbolurile. Si nu ma zic, ca's multe.

[Ioan Guist]

Noo bine ca te-ai culcat cand m-am trezit eu.Daa..uite i-ti soptesc la ureche sa nu te scol.
La multi ani !

[Bezna Zorilor]

Oamenii au inventat simbolurile si s'au inteles prin limbaj. Nu pentru ca s'au intalnit si s'au pus de acord dupa lungi sedinte. Ci pentru ca intr'un anume sens...ei gandesc la fel. Ii uneste un singur adevar, si inconstientul colectiv. Ce gandeste si simte unul intr'o parte a planetei, o face si altul din alta parte a planetei. Sunt ritualuri, credinte si descoperiri pe care oamenii le'au facut de'a lungul timpului in parti diferite ale lumii...fara sa stie unii de altii. Pentru ca noi suntem uniti de acest inconstient colectiv. Si ne inchinam si rugam la ceva de cand suntem pe acest pamant si nu pentru ca ne'a zis cineva sa o facem. Oamenii s'au rugat la pietre si la papusi facute din paie...si toti faceau acelasi lucru in diferite parti ale lumii pentru ca simteau ceva, nu pentru ca se vorbisera intre ei. Sunt anumite chestiuni scrise in om, fara sa ii spuna religia ce sa faca.

Multumesc de urare, Ioan Guist!

Mircea, tu esti un mare om, un caracter deosebit, si nu ai de niciunele, stim cu totii! Hai ca sun niste prieteni sa dea la taste dupa ce ma trezesc.

[Bezna Zorilor]

Sa spui ca viata trebuie protejata cu pretul vietii tale sunt cuvinte marete care suna frumos. In realitate oamenilor le e greu sa faca unele lucruri. Pentru ca sunt...doar oameni. Femeile si'au facut singure avort de cand lumea, oare din ura si egoism? Unde este ura si egoismul atunci cand nu vrei sa aduci un suflet pe lume cand nu ai niste chestiuni rezolvate, sau in scandal si saracie? Daca tu stii si simti ca nu poti sa ii oferi...unde este ura si egoismul? Sau de ce, in alte cazuri, sunt barbatii vinovati ca s'au incurcat cu femeile mizere? Si de ce nu se imparte vina la doi si de ce nu toata lumea trebuie sa aiba un cuvant de spus? Ca doar nu faci un copil din...palma...ca stie toata lumea ce inseamna. Daca as stii ca prin aducerea unui copil pe lume as face pe cineva nefericit si i'as incurca viata, as lua si maine decizia sa nu il fac, orice ar insemna asta. Slava domnului ca sunt iubita, si nu cu jumatate de masura. Si ca stam sa facem vorbe aici...doar.

In lume a fost mereu crima, fie ca sunt avorturi, crime din pasiune, sinucideri...unde este adevarul?

[peterneamt]

Moralitatea astăzi, când totul este imoral ( legi , partide , oameni,biserici,...fapte.), este o înșiruire de principii pe care dacă le respecți ești considerat prost . Sunt un astfel de prost .......și nu mă abat( decât cu gândul) de la principiile mele și acesta este principalul motiv pentru care sunt sărac ( am bani de mă enervează ) !
'' Nu, dreptatea nu-i nimic fără putere. '', " Moravurile fără legi pot totul, legea fără moravuri, aproape nimic." Mihai Eminescu

Mihai Eminescu - Împărat şi Proletar


Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'.

De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
Când vreţi, puteţi prea lesne pământul să-mpărţiţi.
Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinşi de durere
Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi.

Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.

Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
Copilelor pătate mizeria-n ruşine...
Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e uşoară
Când ai ce-ţi trebuieşte... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!

Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice,
Ardeţi acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfecţiei umane şi ele fac să pice
În ghearele uzurei copile din popor!

Sfărmaţi tot ce aţâţă inima lor bolnavă,
Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund,
Zvârliţi statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Să spele de pe pietre până şi urma sclavă
Celor ce le urmează pân' la al lumii fund!

Sfărmaţi tot ce arată mândrie şi avere,
O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât -
Să fie un vis numai, să fie o părere,
Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârşit.

Zidiţi din dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vândută, cu ochi vil şi viclean.

O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias';
Nimic... Locul hienei îl luă cel vorbareţ,
Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.

Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le şoptesc ades,
Plăcerile egale egal vor fi-mpărţite,
Chiar moartea când va stinge lampa vieţii finite
Vi s-a părea un înger cu părul blond şi des.

Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul şi-a trăit.

Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va creşte tot ce-n lume este menit să crească,
Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobească,
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe malurile Senei, în faeton de gală,
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală;
Poporul loc îi face tăcut şi umilit.

Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,
Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
Mărirea-i e în taină legată de aceşti.

Convins ca voi el este-n nălţimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umană în veci se desfăşoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.

Şi el - el vârful mândru al celor ce apasă -
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.
De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.

Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate şi bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urât.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt -
Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Evul e un cadavru, Paris - al lui mormânt.

Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Se mişc batalioane a plebei proletare,
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare,
Şi clopote de-alarmă răsună răguşit.

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ,
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
Şi sânii lor acopăr - e ură şi turbare
În ochii lor cei negri, adânci şi desperaţi.

O! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate
Sfinţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate;
Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Scânteie marea lină, şi placele ei sure
Se mişc una pe alta ca pături de cristal
Prin lunce prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare câmpiilor azure,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.

Pe undele încete îşi mişcă legănate
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Trecând încet ca umbre - ţin pânzele umflate
În faţa lunei, care prin ele-atunci străbate,
Şi-n roată de foc galben stă faţa-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - şi-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării
A zefirului nopţii şi sună cadenţat.

Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârna uscată -
Moşneagul rege Lear.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
Prin creţi ai cărei stele lin tremurând transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vieţii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:

"În orice om o lume îşi face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Dorinţelor obscure sădite în noian?

Al lumii-ntregul sâmbur, dorinţa-i şi mărirea,
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă,
Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă -
Faţa - căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat.

În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om -
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."

1874, 1 decembrie

[mircea]

Vreti voi sa vorbim neaparat despre avort .
Da....avortul (intreruperea de sarcina, exclus insa cateva cazuri) este o crima, din orice unghi l-ai privi, moral-religios, moral- etic- uman....din punctul de vedere al oamenilor si in fata lui Dumnezeu . Omori o viata, ceva din sangele tau, omori o bucatica din tine, te omori pe tine .

Stiu asta, cred asta, ....si totusi sunt de acord cu avortul . Din mai multe motive....

Traim intr-o tara crestina si oricat am vrea (sau nu), nu ne putem rupe de moralitatea impusa de credinta, precum nu ne putem rupe de tot ce are bun sau rau in el omul . Dezinfectam pahare cu sulfuric, dezinfectam suflete, dar niciodata sufletele noastre.....numai pe ale altora , suntem niste medici ratati, care nu se pot trata pe ei....dar care au pretentia sa trateze pe altii.
Ca oameni gasim o scuza pentru orice . Crestinul spune "Doamne iarta-ma sunt totusi un om si numai TU esti fara de pacat", .......ateul spune "am gresit, maine o sa fiu mai bun" .

Cand este vorba despre avort, probabil ca in marea majoritate din noi exista sentimentul vinovatiei . Oare asa sa fie ? Chiar daca este asa, incercam totusi sa diminuam sau sa scapam de vinovatie, transferand partial sau total vina asupra unei singure parti ...FEMEIA. Facem asta pana si in fata lui Dumnezeu, de care pretindem ca suntem aproape . Ipocriti si cu o oarecare doza de lasitate , cam asa suntem noi barbatii (sau marea majoritate a noastra) in privinta avortului.

Se dau tot felul de exemple in care femeia este comparata cu insusi diavolul, particularizam situatii si aratam cu degetul , uitam insa ca de cele mai multe ori decizia unui avort se ia de comun acord a partilor .....barbatul si femeia .

In fata lui Dumnezeu si a propriei constiinte ne infatisam atat barbatii cat si femeile, ...dar de asumat isi asuma numai femeile . Noi barbatii le obligam sa o faca si nici macar asta nu vrem sa recunoastem .

Nu am vazut niciodata un barbat sa-si asume vinovatia unui avort, nu am auzit niciodata ca un barbat sa fie intrebat la spovedanie daca a fost partas la un avort . Cu gandul si fapta.

Spunea un crestin ca barbatul este IISUS....iar femeia BISERICA .
Pentru cei mai multi sunt vorbe.
....................................................................................

Sunt pentru avort.....din mai multe motive si pentru ca nu sunt moral.
Fericiti sunt cei care nu ajung in situatia de a face asta . Femei si barbati....deopotriva .

[mircea]

Hai sa ne axam pe caracter ...
Ce caracter are o femeie care-si justifica avorturile prin aceea ca ... e stapana pe propriul corp si face ce vrea cu el ? Asta legat de faptul ca ... copiii nu se fac in palma.
Ce parere ai de crocodilu care habar n-are si care nici macar nu este intrebat, ca deh ... asa o hotarat crocodila ???
Si pe la apusul vietii le apuca regretele pe ...crocodile . Oare de ce ??? Cumva pentru ca au procedat corect ???
Avortul este crima ! PUNCT !!!

Paule, Paule, ....cine vorbeste acum in tine ?
Vii si dai doua exemple cel putin ciudate, sa nu spun altfel.
Ia spune tu Paule ce femeie este atat de nebuna sa faca un avort fara nici un motiv ?...pentru ca ce spui tu nu se intampla....nicio femeie nu face un avort numai pentru ca este stapana pe corpul ei si ca asa i s-a casunat peste noapte . Poate doar alea care isi omoara copilul imediat dupa nastere, dar asta nu mai tine de normalitate . Cat despre celalalt exemplu, e si el subtire si putin probabil, desi se poate intampla,....raspunsul este....de cele mai multe ori crocodilul stie, dar nu face nimic in sensul de a opri sau daca o face,.... o face neconvingator, intre ei neexistand nimic .E si el pe acolo dar lipseste cu desavarsire .

Paule, vina si regretul exista dar nici macar astea nu sunt corect impartite intre cei doi .
Cat despre caracter nu pot aprecia un om dupa doua situatii imposibile....eticheteaza tu, doar il ai ca deziderat in semnatura.
.............................................................

Ceea ce ma intristeaza pe mine este faptul ca prin exemplele astea nu faceti decat sa minimalizati rolul sentimentului si instictului matern .
Cand vorbesti despre femeie , vorbesti despre mama ta , despre mama copiilor tai , cat si despre toate mamele din lumea asta .
Si aici ma refer la toti cei care arata cu degetul.

[csaa]

La multi ani! Ai o varsta frumoasa, poate cea mai frumoasa la o femeie. Sa fi fericita si sa te bucuri de cei dragi tie!

[paul]

nu am auzit niciodata ca un barbat sa fie intrebat la spovedanie daca a fost partas la un avort . Cu gandul si fapta.

Ba da !
Intreaba cate-n luna si-n stele, basca lucruri pamantesti ... daca ai indemnat, daca ai fost de acord macar si intr-o discutie, daca ai stiut si n-ai depus toate diligentele s-o opresti .....
Eu ma spovedesc la preot nu la popa.

[paul]

Vii si dai doua exemple cel putin ciudate, sa nu spun altfel.


Ceea ce ma intristeaza pe mine este faptul ca prin exemplele astea nu faceti decat sa minimalizati rolul sentimentului si instictului matern .
Cand vorbesti despre femeie , vorbesti despre mama ta , despre mama copiilor tai , cat si despre toate mamele din lumea asta .
Si aici ma refer la toti cei care arata cu degetul.

Mircea,crede-ma, stiu ce vorbesc, chiar daca nu pare ...
Despre ce rol si sentiment vorbim ? Avortul anuleaza si rolul si sentimentul !
Eu m-am chinuit tare sa am un copil si poate de aceea nu inteleg avortul si-l acuz !

[Bezna Zorilor]

Pai nu poti sa judeci doar din experientele personale, dar da, oamenii fac asta...

Multumesc pentru urarile frumoase, si de aci, si din mesaje. Sunt...cum vreti voi sa fiu.

[mircea]

Mircea,crede-ma, stiu ce vorbesc, chiar daca nu pare ...
Despre ce rol si sentiment vorbim ? Avortul anuleaza si rolul si sentimentul !
Eu m-am chinuit tare sa am un copil si poate de aceea nu inteleg avortul si-l acuz !

Paule , tu (noi) nu acuzi avortul, tu acuzi femeia, adica acuzi mama tuturor barbatilor si femeilor de pe pamant .
Sigur ca avortul nu este moral, nici nu este de dorit, dar foarte multi (si aici ma refer la barbati) sunt atat de nepasatori (nu-si asuma nimic) si ignora faptul ca avortul este atat de traumatizant si in afara firii , incat nicio femeie nu si-l doreste . Daca se intampla, si se intampla din pacate.....problema nu este intr-o singura directie cum se sugereaza. Problema este in noi, barbati si femei deopotriva .

Nu crezi asta ?
Uite, putem discuta despre sexul in afara casatoriei (nu ma refer la adulter), si asta o mare problema morala .
Pentru barbat este o mandrie sa aiba cat mai multe femei, dar acelasi barbat arata cu degetul spre femeie.....uite curva.
O sa-mi spuneti (moralistii) ca toate astea nu sunt morale si ca sunt in afara legilor divine...
Ceilalti, marea majoritate, o sa spuna ca este in legea firii .
Eu nu pot sa va spun ca asa este, va spun doar ca din nou se da vina numai pe femeie si ca nu avem un punct de plecare comun pentru a repara ceva.
In sensul moralitatii, bineinteles.
Nu vi se pare ca se arata cu degetul aproape numai intr-o singura directie ?
--------------------------------------------------------------

Sunt pentru sexul de dinaintea casatoriei din mai multe motive si pentru ca sunt imoral.