Closcutz scrie: investiții fac anual. De dezvoltat nu știu pe viitor la câți mă voi opri pt că la mine nu este singura ocupație. Îmi place apicultura, dar financiar nu este un Eldorado... Daca nu o privești ca pe o ocupație relaxantă, trăiești doar din ea și cauți ajutor din partea statului sau a fermierilor, procesărilor...e chiar dureroasa.
Investitiile nu se fac anual. Zaharul, cheltuielile cu transportul nu sunt investitii. Nici chiar cutiile ce mai putrezesc din cand in cand. Ar fi consumabile. Reducerea costurilor reprezinta palierul de optimizare a activitatii.
Ca exemplu, la cutii costurile pe termen lung ar putea fi reduse folosind o vopsea de calitate, ori parafinare, ori sa-ti cauti vecinii ce umbla cu bormasina electrica dupa ei si-ti pleznesc scandura la stupi...ca "e vechi"(am vazut cutii vopsite de 5 ani care nu aveau mare lucru defect, vopseaua in ulei inca lucea pe ei)...
Referitor la ajutorul din partea altora: in orice afacere exista riscul sa dai faliment, din diverse motive. Daca stii ca renteaza, ca te duce carca si capul, ca e doar un hop, un neprevazut, cauti investitori si bani de la cine ofera. Daca se cauta banii de pomana, sa bagi ceva in buzunar (cam asta inteleg eu din 'gratuitatile" statului - ex. cornul, laptele si mierea gratis la scoli) e clar ca nu renteaza si te-apuci de altceva, un altceva la care esti bun.
Aici se face diferentierea intre amatori si profesionisti. Intre cei care cred ca stiu si cei care incearca un venit suplimentar. Insa, ca idee, asa incep activitatile frumoase si pe generatii intregi: ca hobby.
Ma uitam la o emisiune cu motociclete si spuneau cum au inceput: din pasiune pentru motoare si intr-un garaj. Au reusit sa faca din pasiune o afacere: sa rentabilizeze hobby-ul. Acum, revenind la apicultura, ce te faci daca in cei 5 ani cand trebuie sa-ti recuperezi investitiile se intampla:
1. Primii doi ani esti pe dezvoltare. Scoti si nu prea miere. Ce scoti bagi la loc.
2. Mai vine un an de pauza: seceta, ploi si sirop.
3. Se gaseste unu' sa-ti reduca efectivul: ba cu sprayul, ba noaptea cu caruta. Si tocmai era cel mai bun an, si ca vreme si ca dezvoltare.
4. Ai experienta, dar ai tot turnat bani in albine si acum ai ramas pe sec. Si te gandesti ca iar iti trebuie cutii. Trecura 5 ani... ei, aia ie, urmatorii 5. Si in vreo 50 ani o sa le dai hartiile copiilor ce vor face "o afacere rentabila" dupa noile standarde in bussiness.
Sunt hopuri si hopuri. Dar grupati ar fi mai usor.
Ma si gandeam la apicultorii straini ce au peste 2000 de stupi fiecare. Astia cum reusesc ? Pai au inceput mai bine de 100 de ani. Dar cum noi am ratat startul din comunism, ramane singura solutie: asocierea, sa poti face ce fac cei cu 2000 de familii.
Noi suntem romani, noi suntem romani, noi suntem aici ca sclavi staaaapaaani...