Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ DISCUTII APICOLE DIVERSE

[Balian]

Nu mai este de lucru la albine. Am căutat ceva pe acest topic și am dat de o discuție despre colectorul de polen de fund. Am arătat pe pagina 50, 21 septembrie 2024 de care îl am eu. Era vorba de cei care au fund închis. Al meu este cu FAV. M-am mai gândit odată. Nu trebuie făcut absolut nici o modificare la fund, ajunge să fie introdus un corp înălțător între fund și primul corp în care să fie inclus și sertarul unde se adună polenul și placa activă. Poate fi tot anul sub cuib. Starea de activ sau inactiv se poate realiza cu placa mobilă oblică de intrare. Deci gratia zis antivarroa care înparte zona unde circulă albina și unde se depozitează polenul să fie peste sertar pe întreaga suprafață de sub placa activă. Sertarul însuși închide ermetic permanent spațiul din spate. Cănd se folosește colectorul, placa onlică de zbor este ridicată să fie nevoită albina să treacă prin placa activă de jos în sus și sertarul introdus. Când nu colectăm lăsăm placa de zbor coborâtă și se schimbă sertarul cu o placă albă cu scândură de închidere din spate. Astfel și ai placă antivarroa și fundul este închis permanent, cu avantajul de a putea vedea și curăța amprenta materialului ce pică din stup, deci un f mare avantaj față de simplu fund fix .

[Cristian IONITA]

Buna seara! Stiu ca este un capitol dedicat targurilor apicole, dar nu vreau sa deschid un topic pentru o intrebare adresata celor care au fost in anii trecuti la Targul National al Mierii din toamna: in prima zi de targ (vineri 11 septembrie) merita sa fac drumul pana acolo, sunt toti expozantii si targoveti prezenti sau astept ziua de sambata?
In anii trecuti am fost doar sambata si duminica, iar duminica multi incepeau sa stranga din lipsa de marfa.

Sunt ani de zile de când prefer sa ajung vinerea la târg ... este mult mai lejer.
Intradevar nu toți "tarabagii" sunt cu toată marfa așezată, nu s rare cazurile când nu știu stocurile și si/sau preturile, etc .... dar pe ansamblu ma consider mai câștigat asa ... este timp de analizat atent, mai "dezbati" una alta, etc.
Prefer sa pierd 10 - 15 minute in discuții si asteptat pana se lămuresc lucrurile, acolo unde am de luat ceva decât sa-mi dau coate tot târgul ca sa apuc sa vad ceva.

[Balian]

Pregătirea pentru toamnă o fac imediat după extracția de fs. Folosind 3 corpuri pentru cuib, la sfârșitul înfloririi de fs, las C3 să îngrasă cu miere. Scot 3 rame din mijloc să am loc pentru sirop pe care administrez pentru stimulare la începutul lunii, împreună cu turtă proteică. Continui până ce încarc C3 full. Activitate dacă dorim să fie, nu este numai cu transfer de hrană. Dacă nu dorim activitate nu trebuie să facem absolut nimic. În C2 e puiet, în afară de rame laterale care sunt cu păstură/miere. În C1 câteva rame de puiet și păstură de ambrozia la ora asta de culoare galben deschis. Însă sezonul nu se ternină aici. În septemrie mai poate fi modificări. Ce mai adună nectar, nu prea este bun pentru iernat, în C3 nu mai are loc unde să pună, deci bagă în C2 lateral. Fac o verificare finală la sfârșitul lui octombrie și extrag acel surplus. Are calități excelente (minarale multe) pentru consumul uman. E miere poliflortă de toamnă.
Configurația rămâne: RC 1/1 în C3 și C2 lateral, C3 full cu miere, 9 rame 1/2 (max 15kg, dar mai puțin), C2 cu păstură lateral, 9 rame 1/2, C1 10 rame cu ceva păstură răsfirat. Albină în C3 și C2, 6-8 inetervale. Fac un tratament final și așa intru în iarnă. Până la începutul lui martie rapaus. Atunci dau o turtă proteică, răzuiesc rame căpăcite și dau sirop dacă trebuie. Așa am configurația momentană pe MER.

[Balian]

Perioada actuală poate fi (cine a străduit să fie) de total șomaj apicol, este timp pentru socoteli.
Calculul economic simplificat al unei exploatații apicole neimpozabile (hobby sub 75 de familii de albine):
1. Încasări totale: suma tuturor vânzărilor apicole realizate (miere, polen, ceară, propolis, lăptișor de matcă, roi etc.).
2. Cheltuieli totale: suma tuturor cheltuielilor efective (tratamente, hrăniri, ambalaje, combustibil), amortismentul echipamentelor și costul muncii proprii.
3. Munca proprie: se evaluează la valoarea netă dorită pe oră. La un salariu mediu net pe economie de referință de 5.000 lei/lună și 168 ore lucrate/lună, tariful orar este de cca. 30 lei/oră. Costul muncii = (ore lucrate în anul apicol) × 30 lei.
4. Profitul: diferența dintre încasări totale și cheltuieli totale (profit= încasări−cheltuieli).
5. Costul de producție (unitar): suma totală cheltuită pentru un anumit produs împărțită la cantitatea obținută din acel produs în acel an apicol.
6. Pragul de rentabilitate: costul unitar reprezintă prețul minim de vânzare. La acest preț profitul este zero, dar toate cheltuielile sunt acoperite și munca mea este plătită cu 30 lei/oră. Vânzarea peste acest preț este cu profit sub, este deficitară.
Revin la întrebarea demult pusă: ”cât este valoarea mea personală în apicultură?”
Eu calculez în felul următor: lucrez cam 2 ore pe zi pentru stupină în 4 zile pe săptămână. Asta înseamnă 2x4x4=32 ore pe lună, cu 30 lei/oră e cca. 1000lei. Anual 12x1000=12000lei. Vânzarea totală pe an este în jur de 2000kg. Prețul mediu de vânzare este: 30% salcâm cu 40lei/kg, deci 40x0.3=12lei + 70% polifloră + tei cu 25lei/kg, deci 25x0.7=17.5lei. Total 12+17.5=cca. 30 lei. 2000kgx30lei/kg=60000lei. Costul unui kg de miere mi este de 16lei. Diferența din 30(prețul mediu)-16=14lei/kg este (atenție!!!) profit. Din 12000lei/an manoperă (a mea!!!) la o vânzare de 2000kg/an, iese 12000/2000=6lei/kg. Deci din prețul mediu de 30lei/kg 14lei (profit)+ 6 lei manoperă= 20lei este VALOAREA MEA APICOLĂ!!! Mai pe înțeles: 20/30x100=66.6% este valoarea mea din toată activitatea ea apicolă. Cine lucrează în viață privată, nici în vise nu poate atinge această cifră.

[Balian]

Pentru determinarea cantității de hrană necesare iernării, folosesc o analogie din tehnică: calculul cazanului de încălzire cu combustibil pe lemne a unei locuințe.
Dacă aș alege un cazan dimensionat pentru geruri rare de peste -20°C, aș plăti mai mult pe echipament, iar în iernile obișnuite, mai blânde, l-aș folosi la randament scăzut (lăsând să mocnească focul în el), risipind combustibil. Soluția economică este alegerea unui cazan calculat pe baza temperaturii medii de iarnă — mai ieftin și exploatat la eficiență maximă. Pentru zilele extrem de reci, soluția este o sursă suplimentară de încălzire.
La fel este și cu calcului cantității de miere pentru iernat: calculez necesarul pe baza consumului mediu experimentat și urmărit an de an, și suplimentez doar dacă este cazul (adică niciodată, că și așa iese o cantitate peste nevoi). Mie îmi ajung 12–15 kg. Dorința exagerată de siguranță de apocalipsă mă face să lucrez în plus în primăvară pentru a repara an de an prostia făcută în toamnă. Așa când este necesar o intervenție vin cu ceva proaspăt nu cu o miere căpăcită și evident făcută beton. Albina dacă ar putea vorbi oare ce mi-ar spune?

[Balian]

De 10 ani roiurile le fac la pachet cu albină luată din magaziile de miere de peste gratie, la sfârșitul lui mai, după culesul de salcâm. Dealungul anilor sunt f mulțumit de metodă. Alegerea acestei structuri de albină este cât se poate de greșită biologic. Albina este doică între zilele 3-12 de viață este doică hrănind puietul, între 12-18 secretă ceară, construiește, prelucrează mierea și ventilează. Am ales metoda datorită simplității lucrării și folosirii albinei care la momentul dat din cauza lipsei de cules de o lună nu ar mai avea nici un folos. Astfel ușurez stupul de aglomerație și nu afectez structura familiei de numărul de doică care este bună.
Prin urmare, albina iau din magazie care a depășit vârsta de doică. Cutiile țin 2 zile la răcoare și întuneric, după care formez roiul pe o ramă cu miere/păstură, o ramă clădită și două foițe, adăugând o matcă împerecheată, puțin sirop și turtă proteică, pe o altă vatră. Siropul îl administrez ritmic, în 2-3 zile consecutive.
Constat următoarele: matca depune ouă din prima zi. Prima albină tânără abia după 21 de zile va ecloza. În aceste 3 săptămâni + 3 zile până se apucă de îngrijit puiet (în total 24 de zile), hrănirea puietului și clădirea foițelor (care sunt atenție!! de culoare albă) sunt asigurate de albine bătrâne, care biologic nu au deloc structura potrivită. La finalul acestei perioade, albina inițială ajunge la vârsta de 14 + 24 = 38 de zile.
Anul acesta am format în paralel, la mijlocul lui aprilie (în plin cules de rapiță), roiuri stolonate pe 3 rame cu puiet căpăcit/miere și o ramă cu hrană, cu tot cu albină pe ele și o botcă, instalând pe o altă vatră. Nu le-am dat nici sirop, nici turtă, considerând că au resurse suficiente în și din cules.
În prezent, roiurile la pachet arată mult mai bine decât cele stolonate, deși teoretic ar fi trebuit să fie invers. Nu contest deloc biologia albinei, dar cu experiența funcțională o suprascriu oricând îmi este potrivit.

[Shrek]

Normal ca nu pot fi "identice" roiuri formate la salcam cu matca imperecheata cu cele formate la rapita cu botci, fie ele capacite sau aproape eclozate. In primul rand, pana regina tanara eclozeaza, iese la imperecheat, se intoarce in roi, isi regleaza "tirul", trece timp destul. In acelas timp, albina eclozata ca urmare a stolonarii, nu este la fel ca cu albina luata din cat. Gandind simplu, bunicii isi cresc altfel "copiii"decat decat o fac parintii.
Observatia mea , evident ca experienta proprie, este ca roiurile obtinute la salcam, indiferent de metoda, sunt cele mai reusite, mai viabile. Ca o mica paranteza, cele date jos din pom, tot la salcam sunt exceptionale! Doar ca anul urmator treba sa induci schimbul linistit de regina!

[Balian]

Normal ca nu pot fi "identice" roiuri formate la salcam cu matca imperecheata cu cele formate la rapita cu botci, fie ele capacite sau aproape eclozate. In primul rand, pana regina tanara eclozeaza, iese la imperecheat, se intoarce in roi, isi regleaza "tirul", trece timp destul. In acelas timp, albina eclozata ca urmare a stolonarii, nu este la fel ca cu albina luata din cat. Gandind simplu, bunicii isi cresc altfel "copiii"decat decat o fac parintii.
Observatia mea , evident ca experienta proprie, este ca roiurile obtinute la salcam, indiferent de metoda, sunt cele mai reusite, mai viabile. Ca o mica paranteza, cele date jos din pom, tot la salcam sunt exceptionale! Doar ca anul urmator treba sa induci schimbul linistit de regina!

Cântăresc în felul următor rezultatul comparării: rapiță 15 aprilie, - roi stolonat, 3 rame căpăcite, să zicem că ieri au fost căpăcite, din care să zicem albină până la eclozare și intrare în treabă ca doică este - 11zile până la eclozare+3zile plimbare aiurea pacolo=14 zile (două săptămâni). O botcă este căpăcită la a 8-a zi și până la eclozare încă 8 zile, să zicem că tot la 15 aprilie le-am pus o botcă la a 9-a zi și mai are 7 până la eclozare. Depune ou la a 10-14 zi după eclozare. Total 7+14=21zile deci 3 săptămâni. Deci momentul când depune matca primul ou, albina doică este de o săptămână+. Deci roiul stolonat este potrivit biologic continuițății încă din 15 aprilie. Pe când cu metoda mea totul este dat peste cap din 25 mai și totuși rezultatul final este mai favorabil la scuturat decât la stolonat. Cred în biologie, dar lucrurile pot merge bine și în situații complet date peste cap dacă mie așa este potrivit. Pentru că nimic nu este bătut în cuie în biologie cum se dorește să înțelegem. Deloc!

[Balian]

Revenind la rentabilitatea apicolă, decizia de a păstra stupina la nivel de hobby se bazează pe un calcul economic clar. În cazul meu cu un cost de producție de 16 lei/kg de miere, vânzarea en-gros (la ~13 lei/kg) este în pierdere.
Opțiune profitabilă este vânzarea directă la borcan. Astfel, numărul optim de stupi depinde de capacitatea de vânzare: la o producție medie de 50 kg/familie și o capacitate de vânzare de 2.000 kg/an, efectivul ideal este de 2000/50=40 de familii.
Dacă am elimina manopera (evaluată la 6 lei/kg calculată întro postare de mai sus) cum am citit că se face(!), costul ar scade de la 16 la 10 lei/kg, iar prețul procesatorului (13 lei/kg) ar devine aparent acceptabil. Însă, în acest caz, câștigul net scade de la 20 lei/kg (la vânzarea directă, calculat tot în aceași postare de sus) la doar 3 lei/kg.
Pentru a obține aceleași venituri anuale în cifră de 2000kgx20lei=40.000 lei, în cazul activității la nivel de hobby (vânzare directă la borcan), sunt necesare 40 de familii, iar pentru tot atât venit la nivel profesional (vânzare en-gros la procesator) ar fi necesare 40000/3=13 tone de miere producție, adică 40000/3=13333kg/50(kg medie pe an)= 266 de familii în întreținere.
Diferența de la 20 la 3 definește VALOAREA ÎN APICULTURĂ a unui apicultor hobby sau profesionist. Sau dacă mai mare de 3 lei, cu cost redus drastic prin tăieri pe toate căile (investiții, muncă mai puțină deci mișcări mai putine, cheltuieli de resurse mai puține...). Așa însă nu știu cum se poate menține acel nivel de 50kg producție medie/an. Am fii nevoiți să ținem un efectiv și mai mare, pe mai multe locații să evităm autoaglomerarea și tot așa intrăm întro suveică spre ”scav pe plantație” expresie vehement condanmată în breazlă.

[Balian]

Să analizăm cronologic evoluția apicolă pe câmpie. Primăvara oferă un belșug moderat până la salcâm. La salcâm, producția este incertă: oferă uneori nectar însemnat, dar aproape deloc polen. Din mijlocul lunii mai spre sfârșit, natura devine un „deșert verde” fără flori. După salcâm poate să remedieze ceva amorfa, dar și ea înflorește destul de rapsodic. Deci albinele au hrană doar dacă: 1. apicultorul a lăsat din mierea de salcâm (nu e o alegere f înțeleaptă), 2. dacă există rezerve sau 3. dacă apicultorul a administrat la timp sirop și turte.
Teiul rămâne capricios și nesigur, iar natura se transformă în deșert pe bune. Chiar și cu depozite pline, lipsa culesului încetinește familia în producere de puiet, provocând un regres inevitabil. În lipsa de transfer de hrană glucidice și proteice, albinele migrează spre polenul de porumb, unde riscă să moară din cauza pesticidelor sistemice.
Culesul puternic la fs determină albina să neglijeze puietul și polenul, uzându-se excesiv și dacă înainte au fost pregătite brio pentru cules. După terminarea marelui cules, obții o producție bună, dar rămâi cu o familie epuizată dacă la începutul lui august nu ești atent la acest transfer și te bazezi doar pe rezervele existente poți compromite pregătirea pentru iernare și dezvoltarea din primăvara viitoare. Prin transfer înțeleg hrănire glucidică și proteică de refacere nu aporturi mari de hrană.
Concluzie: crearea de condiții optime pentru o cantitate optimă de puiet trebuie asigurată permanent, raportată mereu la nevoile familiei. Cu luna august se termină calculul cu acel 35 de zile de inerție pentru reglajul stării active. Lipsa de activitate treptat va împinge familia în repaus.

[Balian]

Ne pregătim stupii pentru perioada de iernare, cu restrângeri și concentrări. Primăvara, restrângeri și mai mari, pe ideea că un spațiu mai larg este mai greu de încălzit. Adică după mintea apicultorului încuiat, care confundă viața albinei cu a lui însuși. Noi, oamenii, stăm în spații mai mari sau mai mici și încălzim în funcție de posibilități. Albinele, care în mod natural se instalează în cele mai trăsnite locuri, cum își fac restrângerile? Simplu: se restrâng ele în ghem. Omul nu. Se vaietă că viața le este grea. Atunci întreb: ce legătură are spațiul cu încălzirea albinei? De ce ar sta răsfirate într-un spațiu larg, când le este mai bine restrânse într-un loc potrivit? Sunt proaste? Noi, cei care deținem albine în stupi, am văzut vreodată un roi instalat undeva de mai mulți ani? Acolo cine reglează spațiul? Ele! Se restrâng și se întind ca un acordeon, după nevoile lor. Cine restrânge și lărgește non-stop toamna și primăvara stupii? Cine crede că albina trăiește exact ca omul, citind literatura de specialitate care sugerează acest lucru.
Cine iernează pe o cantitate foarte mare de miere, gen 20–22 kg, nu cred că a cântărit vreodată consumul specific pe timpul iernii. Să fie acolo, că poate vine o iarnă grea. Și nu vine, iar asta îi creează obiect de muncă pentru primăvară.
Un cântar: https://www.sculefix.ro/cumpara/cantar- ... rcQAvD_BwE
atât costă. Se va vedea că consumul din noiembrie până în martie nu este mai mare de 8 kg, oricât de puternică ar fi acea familie. Atunci ce fac cu restul de miere? O scot primăvara că va fi bună la roiuri. Și ce fac albinele până ce formez eu roiurile? Adună miere. Deci restrângeți cât mai mult și țineți cât mai multă miere pentru iernare, să aveți ce lucra primăvara.

[Balian]

Utilizarea mai multor vetre ajută la obținerea unor informații valoroase. Astfel se pot evalua potențialul melifer și distribuția perioadelor favorabile sau nefavorabile fiecărei zone. Pentru o comparație corectă, este esențial să aplicăm tehnologii de lucru cât mai uniforme pe toate vetrele.
Recunosc importanța majoră a modului de lucru a apicultorului. Asta trebuie raportat însă și la ce se întâmplă în raza de zbor. Din acest punct de vedere urmăresc atent diferențele în gradul de infestare și apariția bolilor. Dacă pe o anumită vatră apar probleme an de an, cauza poate fi locală. La fel ca în pastoral, și în sistem staționar pot apărea riscuri din cauza stupinelor vecine, aflate în raza de zbor a albinelor. Dispariția unor probleme recurente poate indica eliminarea unor vetre din apropiere — am confirmat acest lucru după lichidarea completă a unei stupine cu probleme din zonă.
Din cauza scăderii rentabilității apiculturii și a abandonării stupinelor finanțate prin proiecte, apar tot mai multe stupine părăsite, care devin focare de infecție.

[Balian]

Am făcut ultima intervenție la albine. C3 este plin cu miere din vremea fs, totuși există posibilitatea să fie câte o ramă-două în mijlocul corpului care nu au miere la capacitate maximă. Pe aceste rame le mut lateral, stânga-dreapta. Mă uit și în C2 și scot tot ce s-a adunat după fs, deoarece sursa mierii este destul de incertă. Las numai ramele mărginașe cu miere și păstură și eventual încă o ramă laterală, în rest goale, ca să nu fie nevoie să intervin în primăvară. Așa va fi loc suficient în primăvară pentru puiet în C2 și C3. Dacă eventual rămâne prea multă miere în C3 și blochează cuibul, ajustezi atunci, dar numai în C3, nefiind nevoie să cobor în C2.
O paranteză: unde (foarte rar) găsesc câte o jumătate de palmă de puiet căpăcit, o descăpăcesc și mă uit dacă are păduchi. Nici măcar unul nu am găsit, deși aici ar trebui să se concentreze la finalul ciclului de puiet. Păstrez fâșii de hârtie între corpurile de cuib cu AO și glicerină tot timpul anului, din martie până acum. În octombrie am facut un tratament cu acid formic în uluc și atât. Problema Varroa este rezolvată integral tot anul. Am făcut analize de aciditate la miere și nu a ieșit absolut nimic deosebit. Deci acizii dau rezultate f bune. Nu omoară toxic, ci acționează prin ardere. Dacă se pune sub microscop un Varroa afectat de acid, se poate vedea că trompa, antenele și picioarele sunt roase. Acesta este motivul pentru care nu poate dezvolta rezistență.

[Balian]

Azi am extras mierea ce s-a adunat după fs. Este ceva f specific. Și la gust, dar mai ales la miros. Așa de aparte că nici nu mai am curaj să pun înapoi pentru lins rame. Mai trimit la analiză să aflu câte ceva parametru pentru ce e așa diferit de o miere obișnuită. Mi era ultima intervenție până la primăvară. Atunci voi face bilanțul final al anului 2026. Anul apicol 2027 începe cu august anul precedent. Deci se suprapune 7 luni august-februarie. Pentru mine perioada activă a unui an este martie-iulie, până la finalul fs.

Miere de toamnă

[Balian]

E vreme de repaus. Am citit tot topicul de ”Metoda alternativă (îngrădirea cuibului pe 6-7 rame”. E o tehnologie de luat în seamă.
Conceptul descrie principiile tehnologiei germane a cuibului îngrădit. Am combinat tehnologia germană cu flexibilitatea sistemului MER (pe rame de 1/2 Dadant), având ca scop optimizarea spațiului de pontă, gestionarea eficientă a hranei, albinei culegătoare și simplificarea recoltării mierii.
1. Dimensionarea și structura cuibului (blocul central de 2x6=12 rame 1/2)
Principiul de bază este asigurarea spațiului strict necesar mătcii pentru un ciclu complet de pontă de 21 de zile (21×2.000=42.000 de celule). Deoarece o ramă de 1/2 Dadant oferă aproximativ 4.000 de celule, necesarul teoretic este de 42000/4000=10,5 rame. Pentru siguranță, cuibul este configurat din 12 rame dispuse pe două corpuri (2×6 rame 1/2), încadrat într-un sistem standard de 10 rame. Centrul cuibului (6 rame cu puiet): oferă spațiul optim de pontă fără dispersia căldurii.
Tamponul de hrană (2 rame cu miere și polen laterale): mărginesc puietul direct, asigurând o zonă de hrană stabilă f apropiată albinelor doici.
Culoar de trecere de la urdiniș în magazii cu 2 rame clăditoare bilaterale, ajută la prevenirea roirii. Ramele clăditoare sunt de Dadant mare, împărțit în două cu un leț (întinsă pe două corpuri MER: C2 și C3) pe o parte și încă o ramă clăditoare pe partea opusă. Acestea oferă spațiu continuu de clădit pentru prevenirea instinctului de roire și funcționează ca un culoar de aer și o rută de ocolire (bypass) pentru culegătoare.
2. Corpul inferior C1: protecție, depozitare și extindere
Instinctul natural al albinelor le determină să nu depoziteze miere direct pe fundul stupului din cauza riscului de furtișag. Adăugarea unui corp inferior suplimentar C1(cu marginile lăsate goale sau completate cu faguri artificiali) îndeplinește mai multe funcții esențiale: depozit masiv de polen, care servește ca rezervă strategică în perioada de abundență din primăvară de polen, precum și în perioade sărace, împiedicând blocarea spațiului de pontă din cuib.
Extindere verticală elastică: pe principiul acordeonului, permite cuibului să se extindă flexibil pe verticală atunci când colonia necesită spațiu suplimentar, exact ca la un roi natural.
3. Circulația culegătoarelor și urdinișul superior
Pentru ca albinele culegătoare să nu perturbe liniștea cuibului și să nu aglomereze zona de puiet: ramele clăditoare laterale absorb o parte din fluxul albinelor care intră pe urdinișul inferior.
Prin deschiderea unui urdiniș suplimentar direct deasupra gratiei hanemann (nu pe corpirile magaziei!), culegătoarele pot duce nectarul direct în caturile de miere, ocolind complet structura cuibului.
4. Gestionarea caturilor de miere
Extinderea de jos (deasupra gratiei): corpul gol de magazie se așază întotdeauna direct deasupra gratiei de cuib, deoarece albinele au tendința de a umple cel mai rapid spațiul liber cel mai apropiat de zona de puiet.
Evacuarea de sus: caturile superioare, care conțin mierea deja maturată sunt recoltate cu izgonitorul în mod rapid și blând.

[crisandp2]

Buna seara dle Balian,
sunteti extrem de simpatic cum incercati sa o dati la pace cu dl Yuon, sa il chemati inapoi ).