de gica » 21 Iun 2011, 09:03
Daca doresti citeste si asta (pusa de un coleg pe alt forum) :
EXAMINAREA SI ANALIZA MIERII
Examinarea si analiza mierii se face pentru aprecierea calitatii si puritatii ei, pentru stabilirea starii de degradare sau alterare si pentru depistarea falsificarilor. În aceasta pagina va vom prezenta metodele care se folosesc,cat si normele interne si externe care certifica ca produsul este de calitate.
Examenul organoleptic
Examenul organoleptic se refera la culoarea, mirosul, gustul, consistenta si puritatea mierii.
- Culoarea: se apreciaza prin examen vizual la lumina zilei pe o cantitate de 10-15 g de miere, introdusa intr-o eprubeta cu diametrul interior de 10 mm. Se poate determina culoarea si cu melascopul, aparat ce stabileste nuantele mierii. Rezultatele examinarii se exprima in urmatorii termeni: incolora, galbena-deschis, aurie, portocalie, verzuie, roscata, bruna, inchisa.
- Mirosul si gustul: se apreciaza prin mirosire si degustare. In acest caz se indica denumirea plantei dominante si provenienta, precum si eventualele particularitati gustative: acrisor, amarui, astringent, etc. Mirosul, gustul se exprima in placut, dulce,caracteristic mierii de albine, slab aromat, etc.
- Consistenta: se apreciaza dupa modul de scurgere a mierii de pe o lopatica de lemn. Ea poate fi uniforma, fluida, vascoasa, cu diferite aspecte de cristalizare. La mierea cristalizata se indica si particularitatile structurale inainte de fluidizare ca:untoasa, cristalizata fin, cristalizata nisipos, cristalizata grosolan.
- Puritatea: se apreciaza prin examinarea probei de miere care a servit la stabilirea culorii, la lumina directa a zilei si se identifica fragmente de cadavre de albine, de ceruri, etc.
- Examenul microscopic consta in examinarea sedimentului depus intr-o solutie de miere in apa. Pentru acest scop se omogenizeaza 10 g miere in 20 ml apa distilata. Dupa omogenizare se toarna in fiole si se centrifugheaza timp de 4 minute, cu 2500 turatii pe minut. Se decanteaza 2/3 din continutul fiecarei fiole, iar restul se amesteca, se omogenizeaza. Se aduna intr-o singura fiola, care se centrifugheaza din nou, in aceleasi conditii. Lichidul clar se decanteaza, iar sedimentul se intinde pe 2 lame, in cate doua fractiuni pe fiecare. Peste acestea se picura o solutie calda de glicerina-gelatina 1:1, iar deasupra se aplica o lamela. Fixarea se face tinand preparatul in pozitie orizontala la temperatura de 42 grade timp de 20 minute. Examinarea se face la un microscop care mareste de aproximativ 350 de ori, stabilindu-se provenienta graunciorilor de polen, precum si a celorlalte componente din preparat.
- Analize fizice si chimice de laborator
Inainte de analiza, proba de miere se omogenizeaza prin agitare cu o bagheta de sticla sau cu o lingura, iar mierea cristalizata se incalzeste in prealabil la aproximativ 45 grade C dupa care se amesteca, ca si mierea fluida.
- Determinarea continutului in apa:
se face cu refractometrul. Pe prisma inferioara a refractometrului, se aplica o picatura din proba de miere si imediat se inchide camera. Cu ajutorul oglinzii se orienteaza un fascicul de lumina prin deplasarea cremalierei pana in momentul in care partea intunecoasa a campului vizual ajunge in centrul unde se intersecteaza liniile vizuale. In acest moment, indicele de refractie se citeste pe scala.In functie de acest indice, cu ajutorul tabelelor care insotesc refractometrul se stabileste procentul de substanta uscata, respectiv continutul mierii in apa. La unele refractometre se poate citi direct, pe scala, procentul de apa. La mierea de albine, umiditatea este admisa pana la 20%.
- Greutatea specifica a mierii: se poate determina la nivelul stupinelor astfel:
intr-un vas de sticla se cantareste exact 1 kg de apa, dupa ce in prealabil i s-a luat tara si se noteaza nivelul apei. Apoi, vasul se desarta, se usuca si se umple cu miere pana la semn, dupa care se cantareste. Diferenta dintre greutatea vasului cu miere si tara acestuia reprezinta tocmai greutatea specifica a mierii.
- Determinarea cenusei:
Se face prin calcinarea unei probe de 10 g miere, intr-un creuzet. Mai intai se evapora pe o baie de apa, se carbonizeaza la o flacara slaba si apoi se calcineaza. Se raceste in exicator si se intareste treptat, până se ajunge la masa constantă.
- Determinarea aciditatii:
ajuta la aprecierea gradului de prospetime a mierii. Aciditatea mierii se exprima in grade de aciditate, adica numarul de centimetri cubi de NaOH n/10 necesari sa neutralizeze aciditatea din 10 g de miere.
- Determinarea zaharului invertit (reactia Elser): Glucoza si fructoza in stare libera au capacitatea de a reduce sulfatul de cupru in mediul alcalin si cald,pe care-l transforma in oxid cupros.Cantitatea de oxid cupros ce se formeaza in conditii de lucru specifice, este proportionala cu concentratia celor doua zaharuri reducatoare din solutia de cercetat.
- Determinarea zaharozei
(metoda Elser): Se determina zaharul direct reducator inainte si dupa invertire (hidroliza acida), iar prin diferenta se calculeaza zaharoza.
- Determinarea indicelui diastazic:
In mierea naturala de albine exista mai multe enzime. Amilaza este enzima cu cea mai mare rezistenta la tratarea termica, aceasta fiind ultima care se distruge. Pe baza acestei insusiri, amilaza poate fi folosita ca test general de apreciere (indice enzimatic, sau diastazic) a calitatii mierii naturale. Mierea naturala supusa unui tratament termic brutal va avea indicele diastazic cu valori reduse sau chiar zero. Acelasi lucru se constata si la mierea falsificata. La baza determinarii indicelui diastazic sta determinarea activitatii amilazei. Indicele diastazic se defineste ca numarul de ml dintr-o solutie de amidon 1% care a fost transformat in dextrina in timp de o ora, la temperatura de 45 grade C si pH optim, de catre amilaza continuta de 1g miere.
Ai mai sus la indemana cateva mijloace simple.
Sau e mai usor de batut campii si vorbit ca politicienii la tv ?