Nu știu cât vor mai ține fondurile europene pentru apicultură, dacă după 2013 vor urma același trend ca până acum, dar observ un lucru.
Sunt unii care erau în branșă și au accesat fonduri (112, 141), pentru aceștia (mai ales dacă aveau și nr de stupi) fondurile sunt mană cerească. Unii care au început de la 0 și care s-au ținut de treabă până acum, de asemenea sunt avantajați. Sunt și din aceia care nu-i interesează prea mult apicultura, dar au accesat fonduri ...
Acum, ce vreau să zic? în contextul înmulțirii sălbatice (oameni care și în august fac roi) se formează un tip de apicultor bun la înmulțit sălbatic, dar care nu face miere (și nici nu știe să facă). Am discuții cu unii care au accesat sau care accesează fonduri și când îi întreb despre miere: pauză. Deja unul mi-a mărturisit că e scârbit de albine, la cât a investit ca bani și efort și n-a scos nimic anul acesta (un an în care se putea scoate, chiar în contextul acestui an).
Un apicultor bun trebuie să știe să facă miere (aici nu mă refer deloc la falsificarea mierii cu biostimulatori). Iar cantitățile mari nu se fac ușor. Auzeam acum câțiva ani de colegul lui Pupe, L.C. că într-un an a avut 100 kg media de miere pe stup. Atunci am zis ca sunt lucruri SF. Mai târziu am văzut că se poate, chiar dacă astfel de cantități nu obține cineva în fiecare an.
Oare cât poate supraviețui un apicultor fără producții bune de miere?
Cineva zicea (cu o doză bună de răutate): ce bine că mai vine și câte un an prost (urmat de altul prost) pt că asta triază apicultorii.