Am inceput saptamana aceasta sa citesc Sporirea productiei de miere - Malaiu si am ajuns la un pasaj care as vrea sa il supun dezbaterii:
Pg 44
"Hranirea albinelor cu zahar uscat dupa procedeul propus de R. Jordan urmareste mentinerea activitatii de crestere a puietului, dar si trecerea peste intervale din sezonul activ cand lipseste hrana din natura. Procedeul acesta este, de asemenea, extrem de simplu si se refera la punerea unei cantitati de cca 1 kg zahar tos (fin cristalizat) intr-un hranitor confetionat dintr-o rama obisnuita de cuib. O astfel de rama se inchide lateral cu placaj, lasand pe una din parti, pe tota lungimea ramei, un acces de 4cm inaltime pentru umplerem si circulatia albinelor. Dupa T. Iachimovicz (1965) albinele nu recurg la zaharul uscat decat in lipsa surselor naturale de cules, exact in perioada cand este necesara completarea hranei. Astfel in timp de 10 saptamani consumul a fost de 2 kg zahar pe familie la o stupina stabila care a realizat in aceasta perioada 11 kg miere marfa pe familie si de 1kg / familie la o stupina transportata in pastoral si de la care s-au obtinut 26 kg miere marfa pe familie.
Trecerea unei mici cantitati de zahar in miere pe timpul culesului nu poate fi impiedicata, dar aceasta reprezinta cca 3% din zaharul consumat, fiind deci intru totul fara importanta in privinta calitatii mierii."
Voi ce parere aveti?