CRESTEREA MATCILOR FARA TRANSVAZARE

Necesitatea tratarii pe larg a acestui subiect, la nivel de amatori, deriva din complexitatea problematicii aparute odata cu demararea operatiunilor de crestere. Aceste pagini cuprind informatii cu caracter practic, referitoare la cresterea matcilor fara transvazare.

Albinele sunt puse in situatia de a creste matci in trei cazuri :

- Roirea naturala. Este unica cale prin care familiile de albine se inmultesc in mod natural. Acest fapt duce nu numai la o simpla crestere de matci, ci si la o divizare a lor in 2,3,4 noi familii(roiuri). Se poate ajunge ca prin roirea consecutiva, familia de baza sa dispara. In urma pregatirii procesului de roire naturala, rezulta un numar variabil de botci (30-50 buc.), functie de puterea familiei si de apetitul acesteia pentru crestere, botci care sunt pozitionate pe extremitatile fagurilor.

- Schimbarea linistita a matcii. Sunt o serie de familii de albine la care instinctul de roire este mult atenuat. Aceste familii se comporta un pic ciudat daca se ia in considerare comportamentul celorlalte. Puse in situatii favorabile roirii, acestea se vor multumi sa-si schimbe linistit matca, cele doua matci convietuind chiar impreuna cateodata, insa divizarea ulterioara(roirea)nu se produce. Pentru schimbarea linistita a matcii, albinele cladesc un numar mic de botci(3-5 buc.), pe marginile fagurilor.

- Cresteri de salvare. Din diferite cauze accidentale, albinele pot ramane fara matca. Pentru a creste o noua matca, ele transforma in botci, celule ce contin larve de lucratoare, larvele primind drept hrana laptisor de matca. Numarul botcilor de salvare este de 20-30 buc., aceste botci fiind pozitionate pe suprafata interioara a fagurelui,acolo unde se gasesc si larvele.

METODE DE CRESTERE FARA TRANSVAZARE

Pentru a nu plictisi cititorii acestor pagini, vom trece la abordarea directa a metodelor de crestere, urmand sa expunem intreaga problematica legata de obtinerea matcilor, ulterior. Metodele expuse sunt multe si diverse, iar intrebarea "de ce nu se expune o singura metoda, care este considerata cea mai buna", apare in mintea oricui. Motivul este foarte simplu : o singura metoda nu este niciodata potrivita tuturor apicultorilor si mai ales pentru toate conditiile de intretinere, climatice etc.

Apoi intervine si factorul legat de numarul de matci ce se urmareste a se obtine, de calificarea apicultorului. In orice caz fiecare apicultor va avea si o versiune proprie a metodei puse in discutie. Pentru o mai buna intelegere, vom prezenta avantajele si dezavantajele fiecarei metode in parte, urmand ca dv. sa alegeti.

Metoda "matcilor de salvare"
In Romania (si nu numai), aceasta metoda este mult indragita de apicultorii incepatori.S implitatea si usurinta cu care se obtin matci, numarul mic de interventii in cuib, fac ca aceasta sa fie agreata, cu toate ca matcile obtinute au o calitate indoielnica.

Iata pe scurt care sunt pasii de urmat : cand apicultorul doreste sa inmulteasca o familie de albine, si implicit sa obtina un numar de matci, divizeaza acea familie in doua. O diviziune ramane cu matca batrana, urmand ca cealalta sa-si creasca matca. Diviziunea fara matca, asezata intr-o cutie noua, sesizeaza lipsa reginei si incepe sa-si cladeasca botci. Botcile vor fi construite prin modificarea celulelor cu larve de lucratoare.
Apicultorul nu are de facut decat sa astepte eclozionarea primei matci, care evident o sa-si ucida suratele. Daca se urmareste si recoltarea unor botci pentru a fi folosite in alte familii, acestea se vor recolta dupa capacire si vor fi introduse in stupii vizati.

O alta varianta este obtinerea directa a matcilor, fara a diviza familia. In principiu este vorba numai de suprimarea matcii batrane, lasand restul sa decurga de la sine. Din nou dupa capacirea botcilor, acestea se vor recolta si folosi unde este nevoie.
Avantaje : metoda este simpla si usoara, si nu cere decat o calificare minima a stuparului.
Dezavantaje : Se obtin matci mici si de o calitate indoielnica.

Motivele care influenteaza slaba calitate a matcilor obtinute sunt :
- albinele iau in crestere larve de varste diferite, iar o selectie ulterioara a botcilor nu poate fi facuta.
- albinele construiesc botci mici pentru ca nu reusesc sa largeasca cat trebuie celulele de lucratoare ; in aceste celule s-a mai crescut puiet iar "camasile" generatiilor trecute, consolideaza prea tare peretii acestor celule.
- recoltarea botcilor este greoaie datorita pozitiei pe fagure si implica riscuri mari vizavi de distrugerea matcilor ce le gazduiesc.
Aceasta metoda nu este recomandata apicultorilor, decat ocazional, cand acestia sunt lipsiti de experienta (anul 1,anul 2), urmand ca pe masura ce se se familiarizeaza cu problematica apicola, sa adopte alte variante de crestere a matcilor.

Metoda "decuparea fagurelui"

Pentru obtinerea de matci mai mari, de calitate, metoda expusa mai sus a fost perfectionata. Cate din cauzele ce duc la cresterea de matci necorespunzatoare au fost eliminate, urmeaza sa ne lamurim. Sigur este ca "decuparea fagurelui" are variante care se aplica atat in Romania cat si in Occident.

- Taietura in arc (varianta occidentala) : A reprezentat mult timp principala metoda recomandata incepatorilor. Se alege un fagure insamantat, deschis la culoare, in care nu s-a depus pentru prima oara puiet. Pe acest fagure situatia sta cam asa : in partea superioara se gaseste coronita de miere, puietul necapacit(de toate varstele) fiind asezat concentric pe restul suprafetei.

Pe acest fagure se practica o taietura in lungul zonei cu larvele cele mai tinere, tinand seama ca in mijloc se afla larve mai batrane. Taietura sub forma de arc(vezi fig.1), se face cu ajutorul unui cutit cu lama subtire si incalzita in apa clocotita. Se are grija ca taietura efectuata sa nu distruga larvele vizate, iar daca fagurele este insarmat, bucatile taiate se scot cu mare atentie.

Dupa indepartarea bucatii inferioare, urmeaza rarirea larvelor, in scopul impiedicarii aparitiei botcilor lipite. Rarirea se face cu ajutorul unei spatule de lemn(betigas), urmarind ca larvele ramase de pe o parte sau alta a fagurelui, sa fie fata in fata, daca este posibil. Cand spunem ca rarim larvele, ne referim bineinteles la celulele de pe conturul "taieturii in arc", albinele preferand sa construiasca acolo botcile.

Avand fagurele astfel pregatit, trebuie sa ne ocupam si de familia de albine. Aceasta se va restructura inlaturand toti fagurii care contin puiet necapacit, pentru a obliga albinele sa ia in crestere larvele din fagurele introdus. Fagurii scosi se vor da altor familii de albine, insa fara albina de acoperire. Cu matca batrana se poate forma un roi, sau putem sa o omoram. Astfel pregatite albinele, vor lua in crestere larvele de pe conturul taieturii, construind un numar mare de botci.

- Decuparea fagurelui (varianta romaneasca) : Stim deja ca taierea fagurelui are ca principal scop selectarea larvelor tinere si facilitarea construirii botcilor de catre albine. In varianta folosita la noi, aceasta taiere are un alt scop si anume acela de a inchide lantul de crestere. Astfel albinele doici se vor regasi in numar mai mare in preajma larvelor de luat in crestere.

Dupa incetarea culesului la salcam procedam astfel : In mijlocul cuibului familiei de albine, introducem un fagure gol in care nu s-a mai crescut puiet si care este stropit cu sirop de zahar. Dupa 4-5 zile, daca avem noroc,matca o sa umple fagurele cu oua. Pentru siguranta putem introduce fagurele si matca intr-un izolator cu gratie Hanneman, pentru a o obliga sa oua numai acolo. In tot acest timp(4-5 zile), hranim stimulent albinele cu sirop sau serbet de zahar. La expirarea perioadei, scoatem fagurele insamantat si il ducem in cabana, dupa ce in prealabil l-am scuturat de albina de acoperire. Aici,cu ajutorul unui cutit cu lama subtire(cater), incalzit in apa clocotita, decupam jumatatea inferioara.

Pe jumatatea superioara, alegem 15 celule cu oua pe o fata si 15 pe cealalta, avand grija ca aceste celule sa nu se afle dispuse simetric fata de vecina corespunzatoare fetei celelalte. Cu acelasi cutit, radem toate celelalte celule in afara de cele 30 alese pentru crestere.
O precizare : pentru a trece dincolo de expunerea literara a metodei, trebuie mentionat ca ordinea fireasca si practica a etapelor este aceea in care prima oara se face restructurarea si orfanizarea si apoi pregatirea fagurelui.

Din familia de baza ridicam matca, formam un roi, daca vrem sa o pastram, sau o omoram. Apoi vom lua fiecare fagure in parte si scuturat de albine il vom cerceta vizual. In principiu este vorba despre inlaturarea tuturor fagurilor care contin puiet necapacit sau oua. In stup vor ramane numai fagurii cu puiet capacit, miere sau pastura. Fagurii cu puiet necapacit sau oua se vor da altor familii de albine. Este foarte important ca in familia crescatoare sa nu ramana nici o celula cu ou sau larva.

O alta precizare : pentru a mari sansele ca ouale sa fie luate in crestere, mai exista si varianta ridicarii tuturor fagurilor ce contin puiet, familia de albine ramanand numai pe fagurii de hrana, care se vor putea controla mai usor.

Astfel pregatita familia de albine, orfanizata si fara oua sau larve(sau numai cu puiet capacit), primeste in mijlocul cuibului fagurele cu cele 30 de oua. Dupa 10-11 zile, timp in care familia nu va fi deranjata decat pentru 1-2 controale a acceptarii, vom avea botci capacite gata de recoltare, pentru a fi introduse in nucleele de imperechere.
- Avantaje : folosind aceasta metoda relativ simpla, calitatea matcilor se imbunatateste considerabil (mai ales in varianta romaneasca).
- Dezavantaje : metoda nu elimina toate inconvenientele si limitarile legate de crestere.